Pretentiile unui criminal aradean!

ARAD. Penitenciarul Arad a fost „pârât” la CEDO (Curtea Europeană pentru Drepturile Omului) de un deținut care ispășește o pedeapsă cu închisoare pe viață. Viețașul se află în Penitenciarul Arad pentru că, în 2002, fiica în vârstă de 4 ani a femeii cu care trăia la acea dată a decedat după ce fusese abuzată sexual și bătută crunt, judecătorii arădeni stabilind că bărbatul era răspunzător de moartea minorei. Despre această poveste cruntă am scris, cu amănunte, în 20 noiembrie 2014.

Dar povestea criminalului nu se opreşte doar la fapta abominabilă pe care a comis-o în 2002. De când este în penitenicar, deţinutul a făcut zeci de plângeri acuzând faptul că nu beneficiază de condiţii de detenţie pe măsura dorinţelor sale, adică de un tratament ca la carte de care nici măcar oamenii de rând nu au parte mereu în viaţă.

În 2006, deținutul responsabil de moartea fetiței de 4 ani, a decis că drepturile nu-i sunt recunoscute de instanţele romîneşti şi, ca atare, a înaintat, în scris, către CEDO, o serie de acuzații în ceea ce privește Penitenciarul Arad. Acuzațiile au ajuns anterior la instanțele arădene, iar apoi pe masa judecătorilor CEDO.

Dar care sunt plângerile? Acuzaţiile vizau mâncarea primită de deținut în închisoare. Bărbatul a susținut în cererile trimise către CEDO că mâncarea pe care o primește este insuficientă, gătită prost și nu include anumite grupe alimentare precum lactate, carne, fructe și dulciuri, că era săracă în valori nutritive și este gătită într-un mod neigienic. Acuzele în ceea ce privește mâncarea au fost aduse pe fondul stării de sănătate a bărbatului.

În cererea înaintată către CEDO se arată că deținutul fusese internat la Spitalul Penitenciar Jilava, aici descoperindu-se că suferă de gastrită, la externare medicii recomandându-i un anumit fel de dietă. Mai mult de atât, deținutul a susținut că apa potabilă era în mod repetat întreruptă, acuzând faptul că în acest fel nu avea deplin acces la apă.

Gratiile, prea groase

Viețașul s-a plâns către judecătorii CEDO că apelurile telefonice pe care le efectuează de la telefoanele instalate pentru pușcăriași pot fi auzite de gardieni și deținuți, acuzând lipsa de intimitate, dar și faptul că sunt doar cinci telefoane pentru toate persoanele lipsite de libertate. Toate aceste cereri au fost înaintate, prima dată, către instanțele judecătorești din Arad. În plus, pe masa judecătorilor arădeni a ajuns și o plângere în care deținutul susținea că și-a pierdut vederea parțial din cauza gratiilor de la geamul celulei. În cererea sa, viețașul susținea că gratiile groase împiedică lumina naturală a soarelui să pătrundă în celulă și solicita îndepărtarea gratiilor.

Cabine telefonice pentru intimitate

Instanța arădeană a analizat cererile deținutul și a stabilit că Penitenciarul Arad trebuie să asigure confidențialitatea convorbirilor telefonice ale deținuților. Penitenciarul s-a conformat și a instalat 21 de cabine telefonice. Judecătorii au respins și solicitarea deținutului în ceea ce privește îndepărtarea gratiilor metalice.

„Rănit” de cătușe

În ceea ce privește celelalte plângeri, instanțele le-a găsit ca fiind nefondate, respingându-le. Într-o altă cerere înaintată instanțelor arădene, bărbatul a solicitat să nu mai fie închis într-o închisoare de maximă siguranță, așa cum este clasificat Penitenciarul Arad. În alte serii de plângeri și cereri înainte instanțelor arădene și Administrației Naționale a Penitenciarului, bărbatul acuza gardienii că, de fiecare dată când este transportat la instanță, în mod intenționat cătușele îi sunt strânse puternic, lucru care i-a cauzat dureri puternice. De asemenea, deținutul a depus plângeri pe numele a trei angajați ai penitenciarului pe motiv că ar fi încercat să-i deschidă corespondența, iar pe alți doi angajați i-a acuzat că i-au interceptat convorbirile telefonice.

Bineînțeles că nici conducerea Penitenciarului Arad nu a scăpat fără acuzații: deținutul a acuzat-o de abuz de putere, deoarece nu i-ar fi permis să telefoneze familiei. Acuzațiile au fost respinse de instanțele arădene.

În decembrie 2012, cererile deținutului arădean, condamnat la închisoare pe viață, au fost analizate de judecătorii CEDO. Aceştia au decis în unanimitate să declare cererile viețașului ca fiind inadmisibile. Hotărârea judecătorilor CEDO în ceea ce privește acest caz a fost publicată și pe site-ul instituției.