JURNAL ARĂDEAN. Din câte știm, v-ați născut în Nimigea de Sus (Bistrița-Năsăud). Cum ați ajuns la Arad?
SEVER SĂSĂRMAN: Sunt de loc din Nimigea de Sus și am ajuns în acest oraș în urma unui transfer la Procuratura din Arad.
Ce ne puteți spune despre începuturile asociației artiștilor plastici din Arad?
SEVER SĂSĂRMAN: Venind din Timișoara, unde m-am implicat în problemele artei, de la bun început am încercat să organizez o activitate artistică. Am găsit că la Cooperativa Meșteșugărească „Decorativa” există câțiva graficieni care fac firme pentru localuri publice din Arad. Am luat legătura cu ei, erau Orvös, Nador și Ianto. Mie mi-a revenit sarcina să mai depistez, pe la diferite întreprinderi, oameni cu preocupări artistice – pictură, sculptură, grafică, artă aplicată. De la Uzina de Vagoane i-am găsit pe Șebu Emil, Drumaru, Maghera, de la Uzina Electrică, pe Golanici Gheorghe, de la UTA, Tricolul Roșu, din mediul sanitar – pe dr. Stofa și dr. Ciser – și alții.
În urma unor discuții ne-am întâlnit vreo 20-30, într-o încăpere la ultimul etaj din clădirea Tribunalului, ce ni s-a acordat (fiind liberă). Chiar la același etaj funcționa și Uniunea Artiștilor Plastici, filiala Arad. Ne-am constituit într-o societate de artă, stabilindu-i și numele „Ion Andreescu”. Atunci am fost solicitat să le fiu organizator – președinte.
Prin ce modalități se manifestau plasticienii de atunci în fața iubitorilor de artă?
SEVER SĂSĂRMAN: Din primul an am început să facem expoziții – una sau două în fiecare an. Făceam expoziții în localuri care deveneau goale (pentru renovare sau schimbare de destinație). Noi curățam spațiul, îl văruiam, prin contribuția unor membri. Cu timpul, cenaclul și-a mărit numărul membrilor la chiar mai mult de 80. Nu expuneau toți, dar participau la întruniri, la ieșiri pentru a picta după natură. La aceste acțiuni am antrenat și artiști plastici cu experiență – cum au fost Valentin Stache și sculptorul Șoș.
În urma acestor activități, organele locale ne-au atribuit un spațiu mare, un adevărat atelier mare de pictură, etajul de sus al Cazinoului. Aici au lucrat mulți pictori între care și eu până mi-am construit un atelier propriu. Când lângă acest local s-a construit „Hotelul Partidului” (n.n. „Parcul mic”), am fost obligați să ne întoarcem iar la Tribunal, unde am primit două încăperi.
Prin donații și cumpărări ne-am făcut o bibliotecă cu albume și cărți de artă. Cenaclul funcționa ca și colectivitate. Era însuflețit și erau mulți oameni dornici de afirmare. Mulți dintre ei făceau deja o artă majoră. Unii dintre ei s-au dus la studii superioare, pe care le-au absolvit: Elena Stoinescu (Munteanu), Orvös nepotul, Maghera Arpad, Ion Munteanu, etc.
După 1960, în urma unei legi, întreprinderile aveau obligația să prijine activitățile artistice. Și astfel am primit diferite materiale – vopsele, leațuri, pânză, etc – de la Uzina de Vagoane și de la UTA, materiale de care se ducea lipsă în perioada respectivă.
Expozițiile cenaclului au fost primite cu mult interes de publicul arădean, mai ales că erau puține în acest sens iar activitatea UAP era cam adormită și înglobată realismului socialist. În cenaclu era libertate. Se intra după principiul „Junimii”: „Intră cine vrea și rămâne cine poate”. Cum am spus, nu se plătea cotizație dar toate cheltuielile se acopereau benevol prin contribuția unor membri generoși. Dar ce e arta? O dăruire. Eu m-am ocupat, personal, și de popularizarea activității cenaclului în presa locală.
Cum se prezenta cenaclul înainte de plecarea d-voastră din țară?
SEVER SĂSĂRMAN: Înainte de a pleca din țară, conducerea cenaclului a fost transferată d-lui Petru Tănase, secretar al Procuraturii Județene Arad, cu arhiva și biblioteca. El picta frumos și era pasionat de artă. Și, fiind în clădirea Tribunalului, avea posibilitatea să mențină spațiul cenaclului aici.
Cenaclul de atunci era funcțional, ca o colectivitate cu spirit de creație și dăruire, cum îi șade bine artei. Oamenii erau generoși și bucuroși că se văd și pot comunica sincer. Nu se urmăreau scopuri financiare sau glorie deșartă. Ei comunicau, prin creație, bucuria de a trăi, bucuria de a dărui din plinul lor.
Ce v-a determinat să părăsiți România?
SEVER SĂSĂRMAN: Am părăsit România cu scopul de a mă confrunta în artă cu oamenii „străini, reci, indiferenți”, cum credeam că sunt în Occident. Dar am fost primit cu brațele deschide.
Care credeți că au fost cele mai importante împliniri (artistice) pe care le-ați avut peste hotare?
SEVER SĂSĂRMAN: Cele mai importante împliniri le-am avut la Paris unde, la expozițiile ce se fac la Grand Palais, am fost primit ani în șir. Cea mai mare bucurie mi-au produs expozițiile „Salonului de Toamnă” și „Societatea Pictorilor Francezi”, unde sunt și membru. De aici pictura mea a fost selecționată pentru Expozițiile Europene în Japonia, la Osaka, în Palatul Sony, ori în Canada, la Quebec, la New York în SUA. Tot în urma unor expoziții, în Ialia – la Napoli, Roma, Palermo, Pompei, Trieste -, etc. – am fost răsplătit cu peste 30 de premii, majoritatea premiul I. Mi s-a acordat și titlul de Academician al Italiei, cu medalia de aur.
De câțiva ani reveniți, periodic, în România și, în special, la Arad. Cum ați regăsit cenaclul pe care l-ați condus?
SEVER SĂSĂRMAN: Am regăsit Cenaclul „Ion Andreescu” bine poziționat, cu o împrospătare cu oameni noi, ce fac pictură profesionistă. Au acces la o sală frunoasă, „Clio”, și fac expoziții dese, prestigioase.
Cenaclul „Ion Andreescu” a sărbătorit, recent, printr-o expoziție aniversară, 60 de ani de existență. Cum vedeți viitoarea lui evoluție?
SEVER SĂSĂRMAN: Cenaclul „Ion Andreescu” se poate înscrie ca o societate artistică de tip occidental, intră cei chemați și rămân cei ce muncesc și se dăruiesc artei, fără scopuri de căpătuială.
Arta este o sinteză a spiritului. Prin artă omul se transformă, se umanizează. Prin artă omul atinge bucuria și fericirea și poate transfera și altora aceste valori. Așa învață omul de-a se dărui, de a se bucura de dăruirea preaplinului său.
Acesta a fost scopul pentru care a fost înființată această societate artistică acum 60 de ani. Îi urez mare succes!
Citiți principiile noastre de moderare aici!