Două dintre cele trei profesoare cu care am stat de vorbă se alătură grevei, cea de-a treia nu, însă toate sunt de acord cu revendicările angajaților din învățământ și speră ca acțiunea de protest declanșată luni să aibă un efect. Marta Felfoldi, Camelia Belei și Simona Stoica sunt cele trei profesoare cu care am vorbit. Prima, profesoară în mediul rural, spune că se alătură grevei și consideră că „În condițiile actuale nu se va rezolva nimic, așa cum nu s-a rezolvat nici până acum. Salariile au crescut la începutul anului cu un procent nesemnificativ. Această creștere, însă, nu s-a datorat grevei sau presiunii sindicatului. De exemplu, eu am primit în plus în jur de 100 de lei, creștere care nici măcar nu e corelată cu rata inflației. Din 2019, salariul a rămas aproximativ același, deși prețurile sunt într-o continuă creștere”.

Întrebată care crede că este principala problemă a sistemului de învățământ din Romania, aceasta a spus că nu există o singură problemă în învățământ. „Fiind vorba de un sistem de stat, automat este vorba despre un cumul de factori care l-a adus în situația în care este acum. Evident, primul lucru de care toată lumea se plânge este nivelul de salarizare comparat cu studiile și competențele profesionale. E de înțeles, pentru că în majoritatea cazurilor banii de abia ajung pentru cheltuielile zilnice. Din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă este administrarea proastă a resurselor. De aici pleacă foarte multe nemulțumiri ale profesorilor care nu au la dispoziție materialele necesare pentru a-și desfășura munca în condiții optime. De la banala hârtie și tonerul de xerox până la noile tehnologii și decontarea navetei, pentru profesori și elevi acestea sunt piedici care trebuie înlăturate cât mai repede pentru a putea eficientiza și îmbunătăți activitățile de la școală”, a transmis aceasta.

Școală din banii profesorului

Prof. Marta Felfoldi e de părere că „Cine alege o carieră în învățământ nu are ca scop să se îmbogățească”, asta pentru că „Este o meserie care cere, pe lângă cunoștințele în domeniu, și vocație, pe care nu ai de unde să o înveți. Munca în învățământ nu înseamnă doar orele de predare, implică multă documentare pentru a putea oferi elevilor un conținut de calitate și atractiv. De multe ori trebuie să ne confecționăm propriile materiale didactice, să cumpărăm hârtie, culegeri, să ducem de acasă laptop, boxe sau să folosim propria imprimantă pentru a ne face treaba la un standard satisfăcător. Majoritatea celor care nu lucrează în localitatea de domiciliu fac naveta pe banii lor, pentru ca nu li se decontează transportul. Daca e să facem un calcul, nu este deloc profitabil să faci aceste lucruri pentru un salariu de 3000 de lei. Totuși, cei care rezistă în acest sistem, sunt cei cărora le pasă cu adevărat de societatea în care trăiesc și se mulțumesc cu gândul că investesc în viitorul celorlalți”.

Lipsa părții practice

Și prof. Camelia Belei, de la Liceul Tehnologic „Stefan Hell” Sântana, s-a alăturat grevei. Întrebată dacă e de părere că în urma grevei se va schimba ceva, aceasta a răspuns afirmativ, spunând că „altfel, nu aș fi de acord cu greva. Au trecut 18 ani de când profesorii nu au mai făcut grevă. În această perioadă, dascălii nu luptă doar pentru drepturile lor, ci și pentru un mediu mai sigur în școli”.

Principala problemă a învățământului, pe care prof. Camelia Belei o scoate în evidență, este proasta finanțare, care duce implicit la lipsa dotărilor în școli și a activității practice, elevii rămânând doar cu teoria. „Nu mă refer aici doar la salariile dascălilor. În momentul de față învățământul are alocat mai puțin de 3% din PIB, dacă nu mă înșel, cel mai mic procent din ultimii ani, însă se dorește calitate. Salarizarea dascălilor, da, este o problemă, însă nu este un factor care să ne împiedice să ne facem meseria așa cum știm sau putem mai bine (sunt de 18 ani în învățământ și încă simt că e marea mea pasiune din punct de vedere profesional. Nu mă văd făcând altceva, îmi iubesc meseria, îmi plac copiii, chiar dacă în ultimii ani simt că trebuie să mă adaptez mai repede, mai alert noilor generații). Pe de altă parte, salariile mici nu sunt motivante, iar în învățământ pătrund tineri din ce în ce mai puțini, care preferă în câțiva ani să părăsească sistemul. Cred, de asemenea, că resursele financiare (și așa destul de mici) ar trebui administrate în așa fel încât să se investească mai mult în dotarea școlilor cu aparatură performantă (cabinete de specialitate, aparatură tehnică pentru învățământul profesional etc). Însă pentru ca aparatura modernă să fie utilizată corespunzător, e nevoie ca profesorii să fie și instruiți de persoane specializate în domeniu (și aici iar ajungem la problema resursei financiare). Spun asta pentru că am întâlnit cazuri în care școlile dețin echipamente tehnice performante, dar se așterne praful peste ele, căci nu știe nimeni cum se folosesc. Ajungem și la lipsa fondurilor alocate activităților extracurriculare: ce util ar fi ca atunci când elevului i se predă istorie, acesta să aibă și posibilitatea de a ajunge în locul respectiv, când elevilor li se vorbește despre genul dramatic, să aibă ocazia de a deveni spectatori în sala de teatru, când se studiază transdisciplinar, să aibă posibilitatea de a explora muzeul, filarmonica, palatul, fabrica, muntele, biblioteca etc. Desigur, astfel de activități există, dar mai rar și pe banii părinților sau ai profesorilor. Nu cred că există în momentul de față în învățământ o concordanță între factorul teoretic și cel practic. Cu alte cuvinte, elevului i se transmit noțiuni, dar nu are ocazia de a le aplica”, spune prof. Camelia Belei.

Prea multe probleme

Cea de-a treia profesoară cu care am vorbit, Simona Stoica, de la Liceul Teoretic „Adam Müller Guttenbrunn” din municipiu, ne-a transmis că nu se alătură grevei. „Greva trebuia declanșată mult mai devreme. De exemplu, când acel 6% din PIB nu a fost onorat (și, evident, nici acum nu este), când s-a măcelărit Regulamentul Școlar deschizându-se astfel calea anarhiei în rândul elevilor și multe altele”, spune profesoara de la „German”.

Despre posibilele efecte ale grevei, prof. Simona Stoica spune că „Probabil se va realiza… ceva. O modificare mică, ce oricum făcea parte din «marja de eroare» a guvernanților”. În schimb, când vine vorba despre problemele din sistem, prof. Simona Stoica spune că „sunt atât de multe încât mi-e lehamite să le tot amintesc”.

Cele trei profesoare au vechime în învățământ între 6 și 20 de ani, iar salariile pot fi comparate cu cele ale angajaților din supermarketuri.

Prima grevă din ultimii 18 ani

Greva profesorilor, începută luni, 22 mai, la ora 8, de către peste 150 de mii de angajați din unitățile de învățământ din țară, este prima din ultimii 18 ani. Ultima grevă generală a avut loc în 2005 și a durat in jur de 3 săptămâni. Profesorii care participă la grevă vor avea contractul de muncă suspendat pe perioada protestului. Cei care nu participă la această acțiune vor putea fie să predea, fie să îi supravegheze pe elevi.

Solicitările profesorilor

Principalele revendicări ale profesorilor sunt creșterea salarială, instituirea regulii indexării anuale a salariilor cu rata inflației, plata orelor suplimentare și acordarea drepturilor prevăzute în legislație și în contractele colective de muncă, creșterea investițiilor în învățământ, dar și renunțarea la aplicația EduSal și înlocuirea ei cu un program gestionat și administrat de Ministerul Educației.

Citat de Edupedu, Marius Nistor, liderul FSE „Spiru Haret”, a declarat că greva se va încheia atunci când angajații vor dori. „Greva durează până în momentul în care cei care au semnat pentru declanșarea ei, tot în scris, vor renunța la această formă de protest. Nu este o perioada – ei sunt cei care hotărăsc”, a declarat Nistor, conform sursei citate.