ARAD. „Nu e nevoie de o descriere prea lungă. E simplu: refaceți fațada clădirii Teatrului din Arad.

Modul în care a fost reabilitat este absolut execrabil și împotriva tuturor regulilor estetice și de arhitectură. Solicităm refacerea în cromatica inițială a fațadei clădirii monument, clădire emblematică a Aradului”. Acesta este textul petiției lansate astăzi de Cristian Sallai, care la nici două ore de la lansare adunase deja 8 semnături, fără să fi făcut înconjurul rețelelor de socializare.

Cum s-a ajuns aici? După ce schelele de pe teatrul arădean au fost date jos, iar fațada s-a relevat arădenilor, mulți s-au îngrozit de modul în care arată aceasta după reabilitarea făcută de firma Tehnodomus, contractată de Primăria Arad pentru lucrare. Puțini însă au decis să ia de îndată atitudine față de cele întâmplate.

Unul dintre aceștia a fost Michael Iovin, cunoscut arhitect arădean, domiciliat în SUA, dar extrem de activ când vine vorba despre Arad și valorile lui. Iar postarea sa de pe Facebook a iscat o serie întreagă de reacții. Poate cea mai importantă de până acum a fost cea a lui Ovidiu Balint, fostul directorul al Casei de Cultură a Municipiului Arad, care a avut de comentat despre cum arată acum fadața teatrului doar atât: „casă funerară…”

Iată ce a scris arhitectul pe facebook:

„L-AȚI POCIT ȘI L-AȚI SPOLIAT DE MAIESTATEA LUI!

L-ați botoxat. L-ați fardat. L-ați piticit. L-ați buhăit. De ce? Suntem prea săraci ca să plătim așa scump pentru așa ieftinătate. Nu, nu este vorba că nu-mi place mie și, cu atât mai puțin, că vă place vouă. Că, adică, bine că s-a făcut ceva. De fapt, ați desfăcut ordinea și corectitudinea unui stil arhitectonic consacrat. În fond, este vorba de incultură.

Am frecventat regulat teatrul arădean începând din clasa a IV-a (1961). În anii de liceu, treceam pe acolo zilnic. La facultate, regretatul arhitect Miloș Cristea și-a folosit desenele fațadei ca să ne explice principiile ordinelor clasice. Acum, cred că se răsucește în mormânt.

Timp de 147 de ani, tonurile monumentului au fost bemole. Voi le-ați alterat la diez. Ce afon a putut interpreta atât de fals canonul? Orice monument arhitectonic are bază, mijloc și vârf, ceea ce este dificil de realizat în cazul unui volum orizontal, mai ales atunci când este de dorit să-i conferi verticalitate. Miloș Cristea a rezolvat problema cu măiestrie prin registre ferme și subtile subdiviziuni și prin textură. Astfel, soclul apărea vizual mai scund decât este, iar partea superioară, mijlocul, căruia i-a adăugat un parapet, apărea mai înalt decât este. La fel și colonada. Iar frontonul conferea clar ideea de vârf. În ansamblu, volumul orizontal părea ascendent.

Voi ați inversat totul. Ați făcut din teatrul nostru un bloc de trei etaje cu mansardă și o căciulă triunghiulară trasă pe ochi. Colonada pare acum retezată vizual între două etaje diferite. Dar și atunci, cine în incompetența lui grosolană vopsește elementele frontale, presupuse a fi luminoase, în tonalitate gri închis, culoarea asfaltului, a cenușii, a prafului și a ploii? Și cine spoiește fundalul, peretele menit să evidențieze decroșeul prin umbrele sale proiectate, în tonalitate deschisă? Ați dat cu bidineaua ca și cu tăvălugul, aplatizând relieful și apoi, culmea, ați vrut să-l readuceți cumva în față spoind țipător ancadramentele și detaliile minore. Ca să nu mai spun despre absurdul prelungirii griului închis pe colțurile firave ale ultimului etaj, cel deschis la culoare, în ridicolă contradicție cu restul decorului.

Da, mai sunt și ciorile! De parcă, speriate de bufnițele de plastic de pe bulevard, s-au aciuit toate pe fațada teatrului. Despre reflectoarele de iluminat vorbesc. Am numărat vreo 60, toate negre ca pana corbului. Păi, acelea trebuiau vopsite neutru. La efectul iluminării nocturne mă tem să mă și gândesc momentan!

Bravos! L-ați muruit și pe Slavici ăsta ca și pe Moise Nicoară dar și mai sumbru. Ironic, și acela a fost “Ioan Slavici”, pe când Teatrul Clasic era de Stat. Acum nu mai este nici măcar neoclasic. Doar neostoit de trist”, a scris pe rețeaua de socializare Michael Iovin.

La ora la care scriem acest articol, nu mai puțin de 40 de comentarii însoțeau postarea arhitectului. „Groaznic”, „Mizerabil”, “Sinistru”, „Casă funerară” sunt doar câteva păreri ale arădenilor legate de modul în care arată acum teatrul reabilitat. Ca durerea să fie și mai mare, cineva a amintit printre postări și faptul că, în proaspăt renovata clădire, plouă: de pe acoperișul proaspăt refăcut direct pe scenă. S-au pus poze cu fațada clădirii înainte de ultima intervenție, cu cea de dinainte de incendiu, s-au schimbat păreri, pe un ton trist, îngrijorător.

Fără, însă, o plângere scrisă la forurile care ar trebui să ia atitudine față de cele descrise de arhitect, supărările vor rămâne pe facebook. Pentru că, dacă nici la faptul că plouă în proaspătul renovat imobil, Primăria Arad nu a a avut nicio opinie, ci a trecut cu brio peste evenimentul nefericit tăcând, la o reabilitare cu care se mândrește evident nu va avea decât cuvinte de laudă și critici către cei care nu văd realizările administrației.