Regăsiri anuale cu Amifran

Vă vedem, an de an, la Festivalul „Amifran” dar n-am reuşit să vă cunoaştem mai bine…

Jung: Mă numesc Dominique Jung, sunt ziarist de mai bine de 30 de ani, conduc redacţia unui cotidian din Alsacia iar secretara mea ştie demult că, în calendarul meu, ultima săptămână de octombrie e sacră. Ea este rezervată unei unice întâlniri, o călătorie dedicată d-lui Didilescu, trupei Amifran, românilor şi prietenilor din toate ţările care se reunesc la festivalul de teatru şcolar din Arad.

Veniţi de mulţi ani în România?

Jung: A devenit un ritual. Am venit pentru prima dată în 1991, când străinii care veneau la Arad erau rari. Aduceam carţi şi ziare în limba franceză. Erau apreciate ca nişte obiecte venite de foarte departe. Simţeam o imensă sete de cultură şi de lărgire a orizonturilor. Era emoţionant. Întelegeam că românii erau verişorii nostri dar îndepărtaţi, separaţi de  istoria tragică

a anilor 1939-1989, între războiul contra nazismului şi demolarea zidului din Berlin. Aceste rude îndepărtate voiau să reînnoade legăturile cu noi dar în jurul meu, în Franţa, prietenii mă tachinau: „Iar mergi în România?”

Cu ce sentimente reveniţi de fiecare dată?

Jung: Da, da, mă reîntorc de fiecare dată cu plăcere. Amifran a construit un pod. De fapt eu nu merg în Romania, eu mă intorc la Arad, în acest mediu afectiv şi cultural creat de Florin Didilescu şi benevolii Amifran. De la an la an legăturile mi se par mai numeroase, mai solide şi sper din toată inima ca această soliditate va contribui la menţinerea festivalului. În fiecare an întorcându-mă la Strasbourg am un pic de teamă întrebându-mă: câte festivaluri vor mai veni, câţi ani au mai rămas pentru aceasta frumoasă aventură?

Cum apreciaţi festivalul arădean?

Jung: Am călătorit mult în viaţa mea de reporter, am întâlnit multe asociaţii, dar Amifran este excepţională prin ambiţia proiectului său. La ora la care cultura este fie o marfă ca toate celelalte, fie o variabilă de ajustare în cazul unui buget anual redus, festivalul de teatru Amifran este un miracol de tenacitate. Sponsorilor – mulţumiri, dar să ştie că participă la o opera care modelează sufletele în profunzime

Ce au de câştigat tinerii care vin la festivalul Amifran?

Jung: Adolescentii care vin la Arad  se familiarizează cu o Europa naturală, normală, cotidiană. Festivalul francofon de la Arad ţese un ansamblu perfect de dragoste şi de emoţii. Se serveşte de teatru pentru a-i face pe ceilalţi să descopere diversitatea culturilor din Europa. Această descoperire preţioasă e fragilă ca o flacără. Arta Asociaţiei Amifran, asociaţie care funcţionează acum ca o reţea, este de a o transmite mai departe de mai bine de două decenii deja. Viaţă lungă! Şi mulţumesc.

JA-V.F.