Retrocedări cu două tăişuri

Sistemul defectuos al retrocedărilor, reglementat
de legi actualizate şi modificate, a făcut ca
ţăranii să ajungă prin tribunale
pentru a-şi recupera pământul. Cei care
au avut încredere în sistemul legislativ
şi au aşteptat ca despăgubirile sau
repunerile în posesie să se facă
„de bună voie”, sunt în
situaţia de a aştepta ani la rând
fără ca cineva să le poată da un
răspuns la întrebarea: „Şi noi
când ne primim pământul?”.

Un astfel de caz este şi cel al şiriencei
Floare Crişan. „Am depus dosarul pe legea
247/2005 pentru a primi pământul pe care
l-am avut şi mi-a fost confiscat de stat. De la
comisia ce a verificat actele mi s-a spus că
dosarul este aprobat şi am optat pentru
despăgubirea în bani. De atunci am
bătut de nenumărate ori drumul la
primăria din Şiria şi la
insituţiile din Arad, dar fără niciun
rezultat!”, îşi începe povestea
doamna Crişan. Apoi, cu lacrimi în ochi se
întreabă: „Oare ce ar trebui să
fac să primesc şi eu ceva? La cine să
mă mai duc? Mi-am îngropat şi
soţul de când tot umblăm după
despăgubiri. Nu mai avem nicio
speraţă!”.

Poziţia autorităţilor

De partea cealaltă primarul comunei Şiria,
Valentin Bot, ne spune: „Dacă este vorba
despre despăgubirile băneşti acestea se
acordă de către stat. Din păcate noi ca
administraţie locală nu putem face nimic. Cu
toţii aşteptăm momentul în care
Guvernul va decide să aloce bani şi pentru
aceste despăgubiri”. Mai mult,
retrocedările nu sunt privite cu ochi tocmai buni
de către administraţiile din judeţ.

„Am fost nevoiţi să punem în
aplicare toate hotărârile executorii emise
de instanţele judecătoreşti. Teren
arabil nu mai există pentru a fi retrocedat la noi
în comună, dar instanţele nu ţin
cont şi ne obligă să punem în
posesie”, explică primarul Bot.
Edilul-şef susţine că au fost
situaţii în care punerile în posesie
nu au fost nici pe placul autorităţilor, nici
pe placul beneficiarilor: „Administraţiei nu
îi convin aceste executări pentru că se
diminuează în mod clar proprietatea comunei,
dar nici beneficiarii nu sunt mulţumiţi
pentru că amplasamentul terenurilor nu este
întotdeauna foarte bun”.

Minus la dezvoltare

„Mâna lungă” a
retrocedărilor pare să aibă
influenţe şi asupra dezvoltării
comunelor. Primarul şirian ne dezvăluie
că „unei comunei îi este extraordinar
de greu să mai acceseze proiecte europene deoarece
partea de cofinanţare este foarte mare. Dacă
nu mai are comuna teren pe care să îl
poată închiria sau pe baza căruia
să poată percepe diferite taxe, atunci de
unde să scoatem acea parte de 20% de
confinanţare? Avem un proiect pentru reţelele
de canalizare şi apă care se ridică la
un milion de euro, iar contribuţia obligatorie a
administraţiei este de 20%, în
condiţiile în care veniturile proprii pe un
an de zile ale administraţiei locale sunt de
800.000 lei”.

Fără întabulare

O bună parte a pământului agricol
deţinut de şirieni nu este întabulat,
motivul fiind taxele notariale foarte mari.
„Poate că parlamentarii noştri ar
trebui să se gândească la un sistem
prin care şi noi, ţăranii, să ne
putem face acte pe pământ. Să ne ajute
şi pe noi prin diminuarea taxei notariale”,
spune Floare Crişan.

A.P.