Sarbatoarea Invierii Domnului

Sarbatoarea Învierii lui Hristos este numita si Paste sau Pasti. Interpretarea duhovniceasca a cuvantului Paste este acela de trecere. Sarbatoarea crestina a Pastilor are o legatura semnificativa cu Pastele Vechiului Testament, dar, in acelasi timp, ea este si o sarbatoare cu totul noua, avand dovada invierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Sarbatoarea Pastelui iudaic era in amintirea poporului evreu din robia Egiptului, trecerea prin pustie si Legamantul de la Sinai

In Pastele sarbatorit de lisus cu ucenicii Sai, numit Cina cea de taina, se savarseste o taina noua, un Paste nou, un Testament nou, cand Domnul lisus binecuvanteaza painea, o frange si o da ucenicilor, zicand: “Luati, mancati, acesta este trupul Meu!”. Si luand paharul si multumind, le da zicand: “Beti dintru acesta toti, ca acesta este sangele meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” Jertfa mielului Vechi-Testamentar a preinchipuit jertfa Crucii lui lisus in chip tainic, impartasita de el ucenicilor sai.

Dorinta Mantuitorului de a sarbatori ultimul Paste cu ucenicii Sai, unul cu totul neobisnuit pentru Sfintii. Apostoli, reiese din cuvintele Mantuitorului: “Cu dor am dorit sa mananc cu voi acest Pasti, mai inainte de patima Mea. Caci zic voua ca de acum nu-L vom mai manca, pana cand nu va fi desavarsit in imparatia lui Dumnezeu”. in mod miraculos observam ca acest Paste al Crucii, care anticipeaza suferinta si moartea Mantuitorului lisus, se va desavarsi in inviere, ca trecere in viata vesnica.

Pastele cuprinde taina Crucii si a invierii; taina mortii si a vietii vesnice, taina vietii pamantesti si taina vietii ceresti.

Asadar, Pastile Legii vechi erau pomenire a trecerii prin Marea Rosie, iar Pastile Legii noi sunt trecere de la moarte la viata; acelea erau eliberare din robia Egiptului si drumul spre tara fagaduintei, acestea sunt eliberarea din lumea pacatului si intrarea in imparatia cerurilor.

Învierea Domnului nostru lisus Hristos este pentru Biserica dreptmatiroare crestina, pastratoarea Testamentului Hristoitic si a canoanelor apostolice, o scara pe care crestinii pot urca spre lumea vietii vesnice.

Credinta Ortodoxa, in special, este Lumina din Limina invierii lui Hristos. De aceea Simbolul de credinta se incheie cu speranta invierii si a imparatiei cerurilor: “Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie “. Fiecare saptamana din cursul anului bisericesc incepe cu Duminica, cu ziua invierii, pentru ca tot timpul vietii noastre sa fie luminat de Lumina invierii.

Învierea Domnului aduna pe toti fiii Bisericii intr-o unitate, intr-un discernamant moral, propovaduieste pacea a toata lumea, binecuvanteaza imbelsugarea roadelor pamantului si-i mangaie pe cei necajiti si intristati, care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Toata umanitatea, si toata creatia, este vazuta in lumina invierii si a iubirii lui Hristos, pentru ca toti oamenii sunt chemati la bucuria invierii celei de obste, fiecare dupa taria credintei si a pocaintei sale, dupa faptele bune pe care le-a savarsit.

Cand pacatul, suferinta, nedreptatea si rautatile intuneca viata noastra si a altora, rugaciunea fierbinte a noastra si a Bisericii pentru fratii nostri care sunt in prigoana si primejdie omeneasca, numai Sfanta Spovedanie si Sfanta impartasanie ne aduc in suflet putere din puterea Crucii si a invierii lui Hristos

Astazi este ziua triumfului vesnic al invierii lui lisus, minunea minunilor, praznicul praznicelor, sarbatoarea sarbatorilor si cel mai mare act de inceput de istorie a crestinismului, “scularea dintre morti a Mantuitorului nostru”.

Învierea Domnului este temelia invierii noastre, este botezul credintei celei adevarate, este inlaturarea nestiintei si inselarii, este implinirea profetiilor de la Facerea lumii.

Învierea este fulgerai care lumineaza constiintele credinciosilor, curatindu-le de idei preconcepute, este inlaturarea mitului si a legendei. Sfintii Apostoli, pe langa aceea ca erau ucenicii lui Hristos, erau si martorii invierii Lui. Învierea lui Hristos n-a fost un fapt intamplator si nici trecator; ecoul ei se va auzi pana la sfarsitul lumii, iar ultimul efect al acesteia va fi invierea de apoi.