Sf. Sava a fost primul Arhiepiscop al sârbilor. În semn de adâncă pioșenie și cinstire, poporul sârb folosește numele de Sava la botezul copiilor.

Și în zona Aradului au trăit personalități, cu acest nume, care au influențat istoria ținutului.

• Sava I (Brancovici), Episcop al Ineului, după izgonirea turcilor a predat Lipova principelui Transilvaniei, acesta a distins apoi 160 de familii sârbe din Lipova cu titluri de noblețe și le-a donat posesiunile Sâmbăteni și Brusnic. Acest ținut a ajuns sub jurisdicția sa, devenit apoi Mitropolit al Transilvaniei. El moare în anul 1629.

• Sava II (Brancovici) a avut încă 5 fraţi și două surori. Simeon (cu numele bisericesc Sava) după moartea protopopului Ineului, Grigorie Brancovici, a fost ales protoiereu, fiind hirotonit de Mitropolitul Ștefan, cu reședința la Târgoviște. În fruntea Protoieriei, Simeon (Sava II) participă și pe mai departe la apărarea cetății, astfel că turcii ziceau că pe parcursul zilei era popă iar noaptea un „apărător înarmat al păcii”. Sava al II-lea a fost ales în 1656 Mitropolit al Ardealului, cu jurisdicție asupra tuturor ortodocșilor: greci, sârbi și români. A fost destituit în 1680 datorită luptei pentru păstrarea credinței ortodoxe, întemnițat, supus la chinuri, apoi eliberat la stăruința domnitorului Țării Românești. A murit curând, 1683, iar în „Diploma” emisă la 7 iunie a acelui an i se atribuie post-mortem atât lui cât si fratelui său George, „Diploma de merit” în lupta împotriva acuzațiilor de a fi gestionat independent averea Bisericii.

• Sava Arsici, născut la Arad în 1760, o parte a școlii o face la Szegedin, renunță și se întoarce la Arad, moștenind o avere însemnată. A devenit un om de vază, care a ajutat cu mari donații oamenii cât și orașul. Personalitate de seamă a Aradului, a fost numit în 1796 Căpitan al Companiei de Cetățeni Sârbi – cu 50 de soldați.

Datorită calităților de conducător, în cetatea rămasă „descoperită” după plecarea armatei staționate aici de la războiul cu turcii (1788-1789) a fost ales Oberkapitan și Senator.

În calitate de primar al Aradului (1814-1815) și (1821-1823) a organizat apărarea orașului de multe inundații și urmările acestora.

Sava Arsici a venit în ajutorul învățământului arădean și nu numai, în special al celui românesc, în contextul înființării Preparandiilor: pentru sârbi la Szentendre, pentru români la Arad iar pentru greci la Pesta toate acestea au fost făcute pentru pregătirea învățătorilor din școlile ortodoxe. În 1815 a dat spre folosință fiecărui învățător 8 iugăre de pământ. Donând clădirea pentru deschiderea Preparandiei a dotat-o cu „inventarul necesar”, a apelat și la donațiile sârbilor bogați. Inaugurarea a avut loc la 1 noiembrie 1812 și s-au ținut cuvântări în latină și română. Sava Arsici, la ordinul lui Francisc I care a dispus ca primarul orașului să fie si director al Preparandiei, a îndeplinit câteva luni această funcție. După moartea lui, soția lui Eustahia, a asigurat o clădire modernă pentru școală, ridicată în 1876 în Piața Tekelija (cladirile de lângă Catedrala Ortodoxă Veche). În aceste clădiri au învățat și sârbi din împrejurimi care ulterior au devenit învățători în şcolile românești.

Sava Arsici a fost un om aspru, iubitor al dreptății, ordinii și disciplinei. A murit în anul 1824.

• Sava Tekelija s-a născut la 18 august 1761, provine dintr-o veche familie de nobili sârbi din Arad. A fost nepotul lui Jovan Tekelija, comandant al regimentului de grăniceri sârbi de pe Mureș, regiment de graniță al Austro-Ungariei. A absolvit dreptul la Pesta, fiind primul doctor în drept din Imperiul Austro-Ungar. A fost un simbol al marelui, darnicului și înteleptului binefăcător. Legătura cu „Matica Srpska” a fost puternică, când aceasta era într-o situație materială precară a oferit ajutor material și financiar, numind „Matica Srpska” drept moștenitorul și executorul său testamentar. Cea mai importantă operă de binefacere „Tekelianum” (internat pentru studenți la Pesta) a fost înființată in 1838. Ulterior a fost ales președinte al „Matica Srpska” pe viață.

Pentru grija privind succesele la învățătură a studenților a donat biblioteca sa, deosebit de bogată, aceleași organizații; nereușind transformarea ei în Academie. Această organizație funcționează și astăzi la Novi Sad.

Plecat în Rusia la unchiul său nu a îmbrățișat cariera militară însă în 1792 a fost numit în funcția de Secretar al Cancelariei Aulice Maghiare, din care a demisionat după șase ani.

În scrisoarea-memoriu către Napoleon I îi cerea acestuia să intervină în sprijinul conaționalilor răsculați împotriva orânduirii. Familia sa a primit titlul de noblețe în lupta împotriva turcilor.

Turnul bisericii Sf. Apostoli Petru și Pavel a fost finanțat de Sava Tekelija, care a adus meseriași din Rusia pentru a-l ridica. A murit la Arad, în 2 septembrie 1842, și a fost înmormântat în biserica pe care a slujit-o cu dragoste de fiu.