ARAD. Fără putinţă, lucrurile se mişcă foarte greu, iar fără voinţă, nu se mişcă deloc. Ba, mai mult, se degradează. Pentru a ilustra această situaţie vă prezentăm imagini cu scările care fac legătura între malul şi digul Mureşului. Ne referim în mod special la scările situate în spatele Palatului Cultural, la doi paşi de Primărie.

În descompunere…

Este inadmisibil felul în care arată aceste scări! Se află în plin centrul Aradului şi sunt circulate zilnic de sute de oameni. Dar fiecare cetăţean care urcă sau coboară pe ele o face pe propria răspundere, în deplina ignoranţă a autorităţilor. Treptele au început să se descompună, bucăţi de beton sau piatră desprinse din ele sunt lăsate la voia întâmplării, punând la încercare vigilenţa celor care trec pe acolo. Lăţimea treptelor a devenit tot mai mică, transformânu-se în locul perfect pentru executarea unor exerciţii de echilibristică. În locul suprafeţelor distruse a rămas pământ pe care au început să se dezvolte muşchi sau să crească diverse buruieni. Iar unde nu e aşa, e crăpat, denivelat sau plin de gropi mai mici ori mai mari. Ce mai, un adevărat pericol public!

Din păcate, autorităţilor nu pare că le pasă. Oare niciun angajat al Primăriei nu trece pe acolo? Oare niciun decident nu cunoaşte situaţia? Oare cât e ignoranţă şi cât e lipsă de responsabilitate în această atitudine a administraţiei locale?

Mai e mult până departe

De ani de zile, Primăria ne „serveşte” un proiect privind reabilitarea rampelor și scărilor de acces pe digul Mureșului, între Podul Traian şi podul care face legătura dintre Micălaca şi Subcetate. „Proiectul a ajuns în faza Documentaţiei de Avizare a Lucrărilor de Intervenţii. DALI-ului a fost aprobat (în octombrie 2019! – n.r.), astfel că următorul pas este organizarea procedurii de achiziţie pentru proiect tehnic şi execuţie” – ne transmite acum Municipalitatea.

Adică suntem în faza de… hârtii. Şi ne mai aşteaptă câţiva ani de birocraţie până să se şi întâmple ceva concret, în teren. Jenant! Până atunci, arădenii nu au decât să-şi rupă gâtul, capul, mâinile sau picioarele pe scările impracticabile aflate la 200 de metri de Palatul Administrativ.

Dacă s-ar uita cu atenţie pe fereastră, angajaţii Primăriei ar putea chiar să vadă cât de fermecătoare sunt aceste trepte. De ce să ne chinuim să le refacem şi să le stricăm acest aer vintage, această notă de sălbăticie, când putem să le lăsăm aşa şi nici nu ne costă nimic. Această atitudine administrativă face parte din seria celor care reuşesc să transforme oraşul – încet, dar sigur – într-un mare sat.