„Ne aflăm la finalul primului semestru şi-mi place să privesc cu ochii minţii la-nceput de drum – îşi începe prezentarea institutor Dana Olescher. Dacă eu mă întrebam cum va fi noua generaţie de copii, sunt sigură că şi ei se întrebau cum va fi la şcoală. Au păşit pragul şcolii, unii temători şi sceptici, alţii încrezători, unii trişti, alţii veseli, dar sunt sigură că erau cu toţii curioşi.
Ce se ascunde oare în spatele acestor ziduri imense, cu geamuri strălucitoare în soarele palid al toamnei? Unde duc aceste coridoare nesfârşite ca un labirint? Ce se află dincolo de uşa aceea în pragul căreia ne aşteaptă o doamnă zâmbitoare? Ne aflăm oare în căsuţa piticilor? Nu ! Scăunelele şi băncuţele sunt pe măsura noastră, iar noi nu suntem pitici, suntem mari, suntem şcolari în clasa I.”
„Chiar dacă la început ne-a fost greu tuturor – continua învăţătoarea povestea – am descoperit împreună că şcoala este un palat al hărniciei şi-al învăţăturii, în care-am descifrat tainele cititului şi scrisului, magia cifrelor şi socotitului, simfonia culorilor curcubeului şi armonia sunetelor înmănunchiate în cântece ca florile într-un buchet”.
Instit. Dana Olescher încearcă să fie de toate: mamă – atunci când le pune cu îngrijorare mâna pe frunte să vadă dacă nu au febră, soră – atunci când ascultă cu răbdare nesfârşitele poveşti pe care i le spun, prietenă de joacă – atunci când se joacă cu ei în recreaţie sau în orele de educaţie fizică, bunică – atunci când le dă sfaturi înţelepte, dar mai presus de toate este doamna învăţătoare – atunci când se bucură alături de fiecare în parte că a descoperit „cheia citirii” şi „taina scrierii”- comori nepreţuite.
„În următorii ani vom explora împreună pentru a descoperi alte şi alte valoroase comori de învăţătură, pentru a deschide uşile închise astăzi puterii noastre de a înţelege”, concluzionează învăţătoarea.
Şi noi suntem siguri de aceasta mai ales că încă de pe acum au vise îndrăzneţe.
JA -V.F.
Citiți principiile noastre de moderare aici!