Zilele trecute, o bancă unică a bulevardului, în loc să fie restaurată şi pusă în valoare a fost desfiinţată, pentru că este considerată inestetică pentru locul pe care l-a străjuit peste opt decenii. Amplasată aproape de intrarea în Policlinică, multă vreme a fost singura bancă dintre Primărie şi Piaţa Podgoria.

Alături de Policlinica edificată în anii interbelici, probabil, odată cu ea a fost realizată şi banca demolată recent. Atunci, ca şi acum, la unele intersecţii erau amplasate siguranţe electrice, doar că tabloul electric era ingenios mascat în spătarul de beton al unei bănci. Partea electrică veche nu mai funcţiona de mult, dar banca de beton bine fixată în trotuarul bulevardului a rezistat timpului intactă, iar restaurarea ei ar fi fost simplă, dacă se dorea. Nu este vorba doar de o bancă, ci de un element complex de mobilier urban, caracteristic acelor vremuri. Acum au mai rămas două exemplare: unul pe bulevardul Decebal, iar altul descompletat, pe strada Episcopiei.

Oraşul este reprezentat nu numai prin clădiri, străzi, pieţe, parcuri, statui, ci şi prin mobilierul urban specific, realizat în decursul timpului. Parisul a moştenit multe bănci din secolul al XIX-lea, care sunt şi vor rămâne în continuare pe locul lor. Farmecul oraşelor europene constă în dialogul dintre vechi şi nou. Şi în ţară există oraşe unde cu prilejul unor modernizări savante, mobilierul urban vechi a fost restaurat şi integrat cu pricepere noului.

Din păcate, mobilierul urban vechi pe care alte oraşe l-ar valorifica, la Arad este demolat sau ignorat, fiind lăsat în voia sorţii.

De exemplu, vechii cilindri pentru afişaj din centrul Aradului. Cilindrul metalic pentru lipirea afişelor a fost inventat şi brevetat la mijlocul secolului al XIX-lea, la Berlin, de arhitectul Emil Ernst Litfass. El a ajuns şi la Arad, unde în 1870 şi-a amplasat cilindri şi pe bulevardul nostru. Până nu demult erau trei. Acum, mai există doi cilindri, care par ignoraţi pe latura vestică a bulevardului, iar al treilea, dispărut recent, era vizavi de Sinagogă, pe trotuarul străzii Tribunul Dobra. Un pătrat delimitează locul unde a stat neîntrerupt mai bine de un secol şi jumătate.

Chiar şi piesele de mobilier vechi sunt martorii trecerii unor generaţii, de aceea timpul le conferă autenticitate. La Arad, din păcate, rămân tot mai puţine piese vechi de mobilier urban.

E bine că s-au pus bănci noi pe centru, deşi par puse la întâmplare, pentru că deocamdată, lipsesc în locuri unde ar fi necesare. Înţeleg că băncile noi fac parte din modernizarea actuală a oraşului, dar nu înţeleg de ce singura bancă veche de pe bulevard nu a putut fi păstrată alături de băncile noi.

Când în numele unor modernizări se distrug elemente vechi din spaţiul public, de fapt se şterge memoria locului. În acest fel, treptat dar sigur, se pierd semnificaţiile spaţiului urban, care devine inexpresiv, iar din păcate, la rândul lui, Aradul devine tot mai provincial.

Arh. Emil Anghel

Depozitată

La sugestia cititorului nostru, am întrebat Primăria ce s-a întâmplat cu banca dezafectată din faţa Policlinicii Municipale. Am aflat că aceasta „a fost transportată în depozitul Recons, unde va fi păstrată până când se va decide în legătură cu o eventuală recondiţionare a ei”.