ARAD. Aflam întâmplător, în luna septembrie a anului trecut, că se pregăteşte amenajarea scuarului de la coborârea de pe Podul Decebal pe dig, spre Hotel Parc. Reprezentanţii Consiliului Judeţean ne vorbeau foarte frumos, la vremea aceea, despre parteneriatul pe care instituţia îl are cu Primăria, cu mediul de afaceri și societatea civilă, pentru amenajarea acelui spaţiu (şi a altora). Ne-am şi speriat de rapiditatea cu care dă roade parteneriatul invocat când am văzut, la scurt timp după aceste declaraţii, că s-a montat o balustradă şi s-a pus nişte pământ pe bucata dintre scări şi pod. Din păcate, la asta s-a redus intervenţia în zonă. De fapt, am putea adăuga şi buruienile care au crescut şi s-au înmulţit neîncetat, de atunci până acum, pe panta nou formată…

Deşi părea că prezintă interes pentru administraţie, deşi părea că s-a găsit soluţia pentru a înfrumuseţa acel spaţiu, amenajarea scuarului de la coborârea de pe Podul Decebal a murit fără vreme.

Ce-i drept, abandonul s-a suprapus cu retragerea vicepreşedintelui CJ din acea perioadă, Sergiu Bîlcea, din cursa pentru Primăria Arad. După alegerile locale din toamna trecută, am întrebat la CJ de soarta intervenţiei de la piciorul Podului Decebal şi am fost direcţionaţi, graţios, spre Primărie pentru că „acel spaţiu aparţine Municipiului Arad”. La fel cum aparţinea şi înainte, desigur, dar… se schimbase contextul politico-administrativ.

Am întrebat şi la Primărie despre proiectul de amenajare, dar nimeni nu a părut că doreşte cu adevărat să pună în practică ideea de a schimba faţa scuarului de la coborârea de pe Podul Decebal.

Subiectul a fost readus în atenţie publică, săptămâna trecută, de primarul Călin Bibarţ. S-a întâmplat în cadrul unei conferinţe de presă la care au fost prezenţi şi virtualii parteneri din societatea civilă şi mediul de afaceri.

Vorbe, planuri, promisiuni

„Avem câteva puncte… pete frumoase de culoare pe care vrem să le aducem la suprafaţă. Probabil în viitor, probabil în anul care urmează… e chiar sub Podul Decebal un loc care poate să-şi recapete culoarea, dar vom vorbi la momentul respectiv despre el… Acesta este în faza de proiect acum şi, dacă se doresc sugestii, rugămintea este ca în perioada următoare să le avem pentru că noi ne dorim, ca Primărie, ca pe partea de sezon rece să finalizăm documentaţiile necesare astfel încât la primăvară să putem emite autorizaţie de construire” – a spus Călin Bibarţ.

Am întrebat de ce a fost abondonată amenajarea acelui scuar.

„Nu s-a abandonat” – ne-a tăiat-o imediat primarul.

„S-a întrerupt, atunci. De ce s-a întrerupt şi a fost aleasă o altă zonă pentru a fi amenajată?” – am insistat noi.

„Nu s-a întrerupt. S-a pus în siguranţă acolo” – a insistat şi primarul.

Şi a continuat:

„Avem şi acel proiect în vedere, nu e deloc abandonat. Dar acolo se mai întâmplă ceva şi nu am vrut să ne grăbim. Mi-aduc aminte că am anunţat şi este deja adjudecată din punct de vedere al documentaţiei proiectarea cu execuţia, se lucrează la proiectarea terenului de sport de acolo, din faţă de la <Slavici>, care merge până în dig. Şi n-am vrea să suprapunem două şantiere şi să ne creăm unii altora probleme. Se va face şi acolo, dar nu vrem să devoalăm acum sub ce titulatură ne-am gândit acolo şi pentru ce. Deci nu e uitat.”

Popasul dependenţilor

„Nu e uitat”, dar arată ca şi cum ar fi uitat. Arată ca şi cum ar fi abandonat. Buruienile au crescut peste tot, betoanele murdare sunt acoperite de graffiti, nişte jardiniere (ce par din alt film) încurcă accesul la scări… Doar boschetarii par mulţumiţi că au un loc în care se pot aşeza să inhaleze în tihnă dintr-o pungă de aurolac. Sau să savureze alte dependenţe vinovate.