Irina Onescu, primarul comunei din Petriş, judeţul Arad, ne oferă o (nouă) lecţie despre cum poţi transforma o şcoală dărăpănată, cu multe lipsuri, într-una … ca din vise. Vă redăm, frământările ei, la început de an şcolar, aşa cum au fost ele expuse pe Facebook de cel mai tânăr şi nonconformist primar al judeţului nostru…

„La festivitatea de deschidere a anului școlar mi-a fost greu să rostesc un discurs inspirat. Într-un final am bălmăjit multe cuvinte, dar nu am spus nici măcar un sfert din câte am gândit.

Așteptând să îmi vină rândul, în timp ce preotul ortodox Dimitriu Ştefan binecuvânta noul an școlar, priveam în sală la copiii și părinții penticostali care ascultau cu răbdare și respect, și mă întrebam de ce pastorul lor nu a fost invitat la festivitate. Da, comunitatea noastră este majoritar ortodoxă, dar un procent considerabil de familii din Petriș și satele comunei aparțin totuși unei alte religii. Oare nu ar fi mai constructiv să recunoaștem și să celebrăm diversitatea spirituală și culturală în loc să îi discriminăm prin neglijență sau excludere pe cei care nu împărtășesc aceleași valori ca și noi, ăia mulți și „relevanți”? În momentul în care am realizat acest lucru, mi-am întors dezamăgită privirea.

Educația copiilor și dezvoltarea societății nu se rezumă doar la predarea și acumularea de cunoștințe teoretice, ci și la promovarea și asimilarea unor banale principii de coeziune și conviețuire socială. Asta trebuie să îi învățăm înainte de toate pe cei mici, respectul față de sine, față de semeni, toleranța și cooperarea. Trebuie să îi învățam să comunice între ei, nu să se izoleze. Să se ajute reciproc, nu să se hulească.

În fața adulților nu m-a încercat niciodată sentimentul de rușine. Acea rușine pe care o simt când privesc un copil în ochi știind că noi, oamenii mari, construim astăzi lumea în care el va fi nevoit să trăiască. O construim sau o distrugem?

Câte scuze mai putem găsi pentru a ne justifica incapacitatea de a le oferi copiilor noștri perspectiva unui viitor curat?

Nu sunt bani! Nu avem timp! Nu putem! Nu vrem! Nu e treaba noastră! Nu ne interesează! Nu avem nimic de câștigat! Nu are rost! Nu contează!

„Școala din vise” nu este un proiect al neputinței, ci este un proiect al speranței! Nu cred în minuni, dar cred că acolo unde există voință, implicare și cooperare oamenii pot realiza lucruri minunate.

Nu e loc de scuze. Scuzele justifică întotdeauna un eșec, nu un succes!

Decât să ne resemnăm, haideți mai bine să căutăm împreună alternative și soluții, să ne creăm singuri oportunitățile de care avem nevoie pentru a evolua!

„Şcoala din vise”

Le doresc elevilor şcolii noastre să aibă un an bogat în inspirație, ambiție și încredere! Îi încurajez să viseze în continuare și să își transforme în realitate toate speranțele!

Micile detalii și finisaje care ne-au mai rămas de făcut sunt doar o picătură în oceanul de lucrări realizate în ultima lună.

Le suntem infinit recunoscători tuturor celor care ne-au sprijinit de la distanță cu bani și materiale, celor care ne-au donat timp și pricepere sau celor care pur și simplu ne-au transmis gândurile lor bune!

Împreună cu voi am construit „Şcoala din vise”!

Avem însă nevoie, în continuare, de ajutor financiar pentru a acoperi costurile proiectului.

Cum poți dona? IBAN: RO62 BTRL RONC RT03 9574 6901. Asociația Culturală Intuition Events. Detalii de plată: Donație „Școala din vise”.