Elevii Preparandiei „Dimitrie Țichindeal” v-au ales „profesorul anului” pentru calităţile dvs. de „adevărat dascăl”. Domnule profesor, ce înseamnă să fii „adevărat dascăl”? Care e secretul?

BOGDAN RADU. Aş putea să răspund pornind de la o maximă din antichitate care spune: „Win the crowd and you shall succeed” – „Câştigă mulţimea de partea ta şi vei avea parte de succes”. Pornind de la această idee, am încercat tot timpul să-mi apropii elevii pentru a crea un climat plăcut în cadrul orelor. A fost ideea mea pentru succesul lor. Eu zic că am reuşit acest lucru, iar asta se vede prin diploma pe care am primit-o din partea lor; e chiar a doua oară când o primesc…

Aţi ales să predaţi engleza într-un mod atipic, ceea ce cu siguranţă presupune un efort mai mare din partea dumneavoastră, în comparaţie cu predarea clasică. Descrieţi, pe scurt, metoda dvs. de predare şi argumentaţi-vă opţiunea pentru ea!

BOGDAN RADU. În stilul meu didactic, în metodele de predare şi relaţionare profesor-elev, am pornit în primul rând de la ceea ce mi-a plăcut mie când am fost elev şi ceea ce nu mi-a plăcut mie. Aşadar, am încercat pe cât posibil să nu fac ceea ce mie nu mi-a plăcut când am fost elev. Totodată, am încercat, încerc în permanenţă, să desfăşor o activitate centrată pe elev, nu centrată pe profesor – profesorul care vine, dictează, scrie la tablă, iar elevul pune capul pe bancă şi scrie după dictare, sună clopoţelul şi e gata ora. Sigur, avem şi norocul unor materiale didactice – manuale auxiliare, culegeri – pe care ei sunt de acord să şi le cumpere la început de an şcolar. Lucrăm pe baza acestora, pentru ceea ce-i interesează pe ei, în principal. Ţinta o reprezintă examenele care îi aşteaptă, în special examenele Cambridge. Lucrăm activităţi bazate pe modele de subiecte, de cerinţe ale examenelor Cambridge şi atunci ei sunt captaţi şi atraşi ştiind că majoritatea vor susţine aceste examene şi le trebuie atât pentru bacalaureat, cât şi pentru facultate, master, universităţi din străinătate, job etc.

Sunteţi profesorul preferat al elevilor. Dumneavoastră aţi avut un profesor preferat? În ce măsură şi în ce fel v-a influenţat cariera didactică?

BOGDAN RADU. Nu pot să identific o singură persoană, un singur cadru didactic. Întâmplarea face ca eu să fiu absolvent al acestui liceu şi, iată, după ani şi ani, am ajuns coleg cu foştii mei profesori – ceea ce la început a fost un sentiment interesant, după care m-am obişnuit. De la fiecare am luat ce a fost mai bun. Tuturor le mulţumesc pentru formarea pe care mi-au dat-o. Şi, nu în ultimul rând, şi părinţilor mei le mulţumesc pentru stilul didactic pe care mi l-au insuflat – amândoi lucrând în învăţământ, învăţători, fiind tot absolvenţi de Pedagogic.

Adolescenţa e o perioadă extrem de dificilă, de sensibilă. Cum reuşiţi să vă înţelegeţi cu adolescenţii, ba, mai mult, să le şi fiţi pe plac?

BOGDAN RADU. Eu cred că prin modul în care relaţionez cu ei, prin modul în care mă adresez, vorbesc. Nu există, zic eu, acea atmosferă de frică în cadrul orelor, acea temere a elevului. Nu îmi place, de exemplu, să le dau extemporal pe nepusă masă – „scoateţi o foaie de hârtie, scrieţi!” – cu scopul de a le da note mici, de 1, 2 sau 3. Lucrările sunt anunţate din timp, scopul este ca elevul să se pregătească, nu să-l prind eu nepregătit. Iar ei simt aceste aspecte. Eu îi conştientizez de acestea, le spun la începutul anului şcolar, la început de generaţie şi atunci în mintea şi în sufletul lor se creează o oarecare linişte din acest punct de vedere, nu există presiunea notelor pe nepusă masă.

Care e portretul elevului preferat de dumneavoastră?

BOGDAN RADU. În primul rând, elevul interesat, elevul conştient că la materia mea, prin ceea ce lucrăm noi, facem spre binele lui. El va ajunge să aibă succes la examene, el va ajunge să beneficieze de aceste cunoştinţe şi, nu în ultimul rând, de certificarea lor printr-o diplomă. Apoi, elevul care participă. La orele mele, toţi elevii participă, toată lumea e activată de „n” ori de-a lungul orelor, nu lucrez cu două degete sus – cine ridică mâna, acela răspunde; în acest caz tendinţa e să răspundă doar cei doi, trei, patru activi şi buni, de altfel, din fiecare clasă; dar sunt şi elevi buni şi timizi care nu ridică mâna şi atunci ar fi defavorizaţi. Nu, la orele mele, nu e cu ridicat de mână; fiecare spune un exerciţiu.

Activaţi într-un sistem de învăţământ deseori criticat. Cum vedeţi dumneavoastră sistemul din interior? Care sunt plusurile şi minusurile lui?

BOGDAN RADU. Dacă faci cu plăcere ceea ce faci – şi, cum spuneam, părinţii mei mi-au insuflat, de mic copil, această plăcere pentru cariera didactică – atunci ajungi să nu mai vezi atât de mult minusurile. Le spun şi elevilor mei de multe ori, le atrag atenţia să observe că eu vin cu plăcere la ore, de fiecare dată. Asta le doresc şi lor, să ajungă să facă în viaţă ceva care să le placă. Mie, unul, chiar îmi place ceea ce fac şi acest lucru se vede în relaţia mea cu elevii.