LIPOVA. Marele patriot, om politic şi literat Sever Bocu s-a născut la 19 noiembrie 1874 în satul arădean Şiştarovăţ, în familia unui învățător moț, urmaș al lui Horea. După terminarea şcolii primare în satul natal, Sever Bocu urmează şcoala medie la Lipova şi liceul la Arad, însă în preajma examenului de bacalaureat este exmatriculat pentru că a refuzat să poarte panglica cu culorile drapelului maghiar.
Caracter de luptător
În 1892 tânărul Sever Bocu lucrează ca redactor la ziarul „Tribuna” din Sibiu, unde are legături cu fruntaşii memorandişti. Puternic impresionat de lupta și martiriul lor, se întoarce la Lipova în 1893 și organizează, pe dealul denumit ulterior „La crucea lui Bocu”, o manifestaţie publică în favoarea memorandiştilor închişi la Viena.
Persecutat de autorităţile austro-ungare, Sever Bocu pleacă la Paris unde absolvă Şcoala de Înalte Studii Comerciale. Se reîntoarce la Lipova şi se angajează funcționar de bancă. Nu poate sta departe de lupta națională și în 1899 se mută la Arad ca redactor al ziarului „Tribuna Poporului” (mai târziu „Tribuna”), unde promovează interesele românilor. Articolele lui au iritat autorităţile şi i-au adus numeroase procese de presă, precum şi trei condamnări la închisoare. În 1906 trece Carpații în România, unde o cunoaște pe Marilina, viitoarea sa soție și construiește, cu mari dificultăţi, un hotel la Techirghiol, care va deveni un punct de atracţie pentru personalităţile politice de prim rang din Regat, familia regală şi diplomaţii străini.
Primului Război Mondial şi Marea Unire
Cu toate că avea 42 de ani la intrarea României în război, se oferă voluntar în Armata Română, fiind folosit la interogarea prizonierilor germani şi la diferite misiuni de comandă şi organizare. În 1917 este trimis în Rusia pentru a forma unități militare românești din prizonierii ardeleni foști în armata austro-ungară. Redactează la Kiev revista „România Mare”, în care militează pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat. După terminarea războiului, Sever Bocu merge la Paris în ajutorul delegaţiei României de la Conferinţa de Pace, unde combate propaganda naţionaliştilor sârbi care încercau să rupă cât mai mult din Banat în favoarea Serbiei. Cu toate argumentele istorice şi etno-lingvistice aduse de delegaţia română, Banatul istoric va fi împărţit la masa negocierilor.
Marile realizări din perioada interbelică
Reîntors în ţară, în 1921 este ales deputat în circumscripţia Buziaş, Timp de peste două decenii va fi liderul ţărăniştilor bănăţeni. În 1928 ţărăniştii ajung la guvernare iar Sever Bocu primeşte funcţia de Ministru al Banatului. Din această postură se implică în numeroase acţiuni cu caracter administrativ, cultural şi naţional, care şi azi sunt apreciate, printre cele mai importante fiind înfiinţarea Universităţii din Timişoara. În a doua guvernare ţărănistă s-a ocupat de Lipova: a pavat străzile, a introdus curentul electric şi a reconstruit aproape 200 de case afectate de inundaţii.
În vara anului 1940 ia atitudine publică faţă de cedarea Basarabiei, Bucovinei, Ardealului de nord și Cadrilaterului, iar în perioada 1940-1944 va susţine numeroase conferinţe legate de drepturile românilor în teritoriile pierdute.
Calvarul comunist
Odată cu instaurarea regimului comunist, viaţa lui Sever Bocu ia o întorsătură tragică. Presa comunistă îl denigrează constant pe acest veritabil simbol al Banatului. La alegerile din 1946, Sever Bocu este ales deputat în circumscripţia Lipova, dar refuză să ia parte la lucrările unui Parlament dominat de comuniști şi se retrage din viaţa politică la Lipova, unde se dedică scrierii memoriilor și educării celor doi nepoți, Constantin și Petru, întrucât fiica sa Ligia reușise să fugă în SUA împreună cu soțul ei.
În noaptea de 5 spre 6 mai 1950 este arestat de Securitate, dus mai întâi la Timişoara, apoi la închisoarea de la Sighet. Nu a fost niciodată judecat de o instanţă judecătorească. Va deceda în închisoare, în condiţii care nu au fost pe deplin elucidate. Din relatările unor foşti deţinuţi politici (printre care și colegul său de celulă Coriolan Băran, fost prefect al județului Timiș-Torontal) un temnicer l-a lovit cu bocancul în faţă şi i-a rupt maxilarul. Neputându-se hrăni, bătrân şi fără asistenţă medicală, în data de 21 ianuarie 1951 a decedat, fiind îngropat în cimitirul săracilor din Sighet. Familia nu a ştiut nimic de el, actul său de deces fiind întocmit abia în 1957. O urnă cu pământ din groapa de la Sighet fost adusă în 1999 şi depusă în Biserica Protopopială Ortodoxă din Lipova.
Martiriul lui Sever Bocu, precum şi viaţa lui dedicată în întregime propăşirii neamului românesc, rămân ca exemplu pentru toţi cei care simt şi trăiesc româneşte.
Citiți principiile noastre de moderare aici!