Ne amintim cu nostalgie proverbele transmise de generaţii şi constatăm, odată cu trecerea anilor, că acestea sunt adevăruri şi lecţii de viaţă. Rolul părinţilor şi bunicilor este de a educa încă din copilărie şi adolescenţă copii din punct de vedere moral, social, dar, important este să le formeze acestora deprinderi alimentare sănătoase, fără excese de dulciuri, pâine, paste făinoase, grăsimi. Jocurile, plimbările, drumeţiile, vor obişnui copilul cu activităţile sportive, iar o siluetă frumoasă se formează încă din copilărie: spatele drept şi capul sus. Odată cu începerea şcolii, familia este obligată să corecteze permanent postura copilului deoarece tendinţa acestuia este de a scrie cocoşat peste caiete. Practicarea unui sport va influienţa o dezvoltare fizică armonioasă, sistem nervos echilibrat, socializare.
Să nu uităm că suntem copii, câtă vreme avem părinţi! Să le acordăm acestora atenţia cuvenită, grija cu care ei ne-au crescut, respectul pentru sacrificiul lor, mulţumirile noastre că ne-au ajutat să răzbim în viaţă. Ne asigurăm că se plimbă suficient, citesc, au prieteni, sunt sănătoşi. Şi bătrâneţea are farmecul ei dacă rămâi activ. Acum ei sunt ce care au nevoie de toată atenţia şi să fie ocrotiţi. Niciodată nu este târziu să fim buni cu cei din jurul nostru, iar părinţii şi bunicii, indiferent de vârstă, pot fi îndrumaţi spre activităţi sportive care să le facă plăcere. Vom face acest lucru numai după o discuţie cu medicul de familie care cunoaşte în amănunut starea de sănătate a persoanei şi poate face recomandări în privinţa programului sportiv.
Iar noi, cei trecuţi de o anumită vârstă, vom lăsa trecutul în urmă şi ne vom întoarce spre acest viitor ce ne aşteaptă să-l trăim cu maximă intensitate. Anii care s-au dus au fost o lungă experienţă de viaţă din care am rămas cu învăţăminte. Ne-am risipit sau nu, ne-am concentrat prea mult asupra unor lucruri sau fiinţe care ne-au făcut fericiţi sau dimpotrivă, ne-au dezamăgit. Avem greutăţi cu copii şi nepoţii, viaţa este grea şi mai ales scumpă, pensia nici nu o mai poţi drămui, uneori am rămas doar unul din cuplul fericit de altădată. Credeţi că putem schimba ceva? Încercăm să ne detaşăm de ,,micile nimicuri” ce uneori ne otrăvesc existenţa, învăţăm să trecem dincolo de limite pe plan intelectual, sentimental şi fizic. Vom descopri adevărata maturitate, îmblânzind-o, gustându-i farmecul, renăscând odată cu ea.
„Bătrănețea are farmecul ei dacă rămâi activ”
Citiți principiile noastre de moderare aici!