Ai câştigat, de curând, un premiu important în Germania, la Zilele Fotografice ale oraşului Pirmasens. De când datează şi cum s-a născut pasiunea ta pentru fotografie?
SILVANA RETTER: Da, am câştigat Ludwig-ul la categoria „Temă Liberă” în cadrul Zilelor Fotografice la Pirmasens, în Germania. Pasiunea mea pentru fotografie a apărut o dată cu atracţia mea către „artistic”. În 2008 am achiziţionat primul meu DSLR (digital single-lens reflex, adică aparat foto reflex-n.r.) şi de atunci pot spune că a mai apărut un membru în familie.
Am văzut o parte din fotografiile tale şi am regăsit în ele deopotrivă chipuri şi peisaje. Am descoperit cadre citadine, dar şi colţuri de natură. Fotografiezi flori, fructe sau animale, dar şi obiecte. Care dintre acestea te atrag cel mai mult, te „cheamă” cel mai insistent să le imortalizezi?
SILVANA RETTER: Sunt momente când îmi las paşii purtaţi pe străzile unui orăşel şi atunci flerul local mă acaparează. La fel mă simt când sunt pe vârful unui munte sau pe cărări unde peisajele devin una cu mine. Liniile drepte şi simetria îmi atrag atenţia prin perfecţiunea lor, la fel cum o floare sau o insectă pot să îmi pară „minuni de la Dumnezeu” pentru frumuseţea lor aparte, pe care nu o pot cuprinde cu ochiul liber, dar o descopăr cu un obiectiv „macro”, de exemplu. Dar cel mai mult mă „cheamă” chipurile oamenilor. Trăirile lor interioare. Sunt adesea fascinată de o expresie, de ochi strălucitori în care uneori, poate doar pentru o secundă, sunt lăsată să surprind ceea ce sufletul omului respectiv îmi povesteşte.
Te gândeşti să transmiţi un mesaj prin fotografiile tale sau le faci pur şi simplu pentru că-ţi place?
SILVANA RETTER: Desigur, în primul rând îmi place să fac fotografiile respective. Să surprind. Să captez. Să redau. De cele mai multe ori, îmi doresc să transmit ceva privitorului. O emoţie, o frumuseţe aparte, un detaliu, o fantezie, o trăire anume.
Fotografie color sau fotografie alb-negru? Care e mai incitantă pentru fotograf? Dar pentru public?
SILVANA RETTER: Evident, există oameni şi oameni, ca atare, avem gusturi diferite. Personal, când vine vorba de oameni mai ales, sunt atrasă mai mult de fotografia alb-negru. Are o anume profunzime, un anume mister, o „aură” aparte. În aceeaşi măsură, când vine vorba despre un peisaj, mă captivează coloritul.
Care sunt cele mai importante trăsături ale unei fotografii reuşite?
SILVANA RETTER: Să placă privitorului. Să-i transmită ceva. Să aibă rezonanţă undeva, în sufletul lui. Unicitatea. Dacă asta se întâmplă, atunci deodată, lucruri ca încadrarea corectă, sharp-ul, sau alte caracteristici „tehnice” ale unei fotografii, aproape că nu mai contează.
În ce măsură e importantă prelucrarea unei fotografii?
SILVANA RETTER: Prelucrarea unei fotografii este importantă în măsura în care vrei să aduci fotografia respectivă aproape de o anumită perfecţiune: tehnic vorbind, sau pur şi simplu o perfecţiune fidelă imaginaţiei fotografului şi a ceea ce el vrea să transmită.
Ce te-a determinat să… duci pasiunea pentru fotografie la un alt nivel, să urmezi nişte cursuri, să devii artist profesionist cu diplomă?
SILVANA RETTER: Am dus fotografia la un nivel „calificat” în momentul în care am realizat că, în Germania cel puţin, ca să profesezi într-un domeniu ai nevoie de o diplomă. O diplomă te „certifică” şi îţi dă credibilitate. Totodată, acest lucru a mers mână în mână cu numărul solicitărilor de la clienţi şi cu dorinţa de a învăţa lucruri noi. Un punct decisiv a fost şi câştigarea unui premiu important, respectiv „Cel mai bun fotograf al Germaniei” – concurs organizat de Sigma şi Computer Bild.
Pe pagina ta de facebook scrie negru pe alb (de fapt, alb pe negru): „Sunt artist. Asta înseamnă că trăiesc într-o lume de o fantezie perversă, cu aşteptări nerealiste”. Care e secretul supravieţuirii într-o astfel de lume?
SILVANA RETTER: Confucius spune: „alege să faci ceea ce îţi place şi nu va trebui să munceşti nici măcar o singură zi”. Secretul supravieţuirii într-o lume a artei, printre altele, este să nu-ţi pierzi dragostea pentru ceea ce faci. Să fii mereu deschis să înveţi lucruri noi, să fii deschis către propria creativitate, să pui suflet în ceea ce faci, să fii un bun observator, un bun psiholog chiar.
Eşti arădeancă, dar trăieşti de nouă ani în Germania. Ce înseamnă azi Aradul pentru tine?
SILVANA RETTER: Aradul înseamnă şi va însemna mereu ACASĂ. Acasă, sufleteşte vorbind. Când se vorbea în trecut despre „chemarea gliei”, oamenii aceia ştiau despre ce vorbesc. Oriunde în lume mă va duce viaţa, Aradul şi România vor rămâne „casa mea”. Locul unde m-am format ca om, apoi profesional, locul unde am cunoscut cei mai dragi prieteni şi, înaintea tuturor, locul unde îmi sunt părinţii şi casa părintească.
“Secretul supravieţuirii într-o lume a artei este să nu-ţi pierzi dragostea pentru ceea ce faci”
Citiți principiile noastre de moderare aici!