Se sfătuise cu familia şi,
împreună, au convenit că e timpul
să se bucure de anii de pensie, să fie de
ajutor soţiei, celor două fiice, nepoatei
sale. A fost un moment emoţionant. Pentru el,
pentru noi, ca la orice veste de despărţire,
de rupere dintr-o viaţă în care ai fost
parte.
Nimeni nu s-a gândit atunci că apropiatul 1
mai nu-l va mai prinde pe Ştefan în
viaţă. El, nici atât. Dovadă
că s-a dus să aibă grijă de
sănătatea sa, să-şi rezolve o
banală hernie. A fost operat şi totul parea
să fie bine, a fost externat. Au apărut
însă curând complicaţii şi
iată-ne puşi în faţa acestei
veşti triste: Ştefan Matyas a trecut pragul
spre lumea umbrelor. Prea devreme, prea brutal, prea
nedrept pentru un om care abia în iulie ar fi
împlinit 60 de ani.
Ştefan Matyas a venit la ziarul
Adevărul – azi, Jurnal
arădean – în 1993, prin concurs. Venea
dintr-o cu totul altă profesie, dar aducea cu el o
mare pasiune pentru fotografie. N-a trădat-o
niciodată. A fost un om conştiincios,
meticulos, de o rară punctualitate.
Toţi trăgeam de el. „Ştefane, am
nevoie de…!”, iar el ne „livra”
fotografiile cu o promptitudine nemţească. O
să-i simţim absenţa şi ne
întristează că visurile i-au fost
frânte atât de absurd.
Adio, Ştefane!
Înhumarea va avea loc, marţi, 28
aprilie, ora 14.00 de la Capela Cimitirului Eternitatea
(UTA).
Citiți principiile noastre de moderare aici!