ARAD. Au venit de la mii de kilometri distanță pentru a învăța în Arad. Au ales România și nu regretă niciunul dintre ei alegerea făcută. Ei sunt elevi ai Colegiului Național „Vasile Goldiș” care a devenit, de câțiva ani, una din cele mai cosmopolite școli arădene. Aici învață copii din Nigeria, Italia, Turcia, China și Republica MoldovA. Cum e școala românească după experiența anilor de școală din țările lor de baștină, cum e Aradul văzut prin ochii adolescenților sau copiilor veniți de departe, cum își văd ei viitorul în România, țara de care mulți români vor să scape? Întrebări la care am încercat să aflăm răspunsuri stând de vorbă cu ei, în limba română, chiar la școala care i-a primit cu brațele deschise.
De pe continentul african
Cei trei frați nigerieni, Daniel, Vannessa și Victoria sunt pentru al doilea an la colegiul arădean, în ciclul gimnazial (clasa a V-a, a VI-a și a IV-a ). Nu puteau trece neobservați, atât culoarea pielii (tatăl e nigerian și mama româncă) cât mai ales celebrele împletituri ale fetelor atrag privirea. Șase ore durează până să le fie împletite toate codițele dar frizura ține… șase luni.
Mereu veseli, întoteauna înconjurați de copii, cei trei spun că nu s-ar mai întoarce niciodată în Nigeria. „Nu acum când riscurile sunt foarte mari. E o țară cu multe pericole”, spune cu o ușoară nostalgie în glas Victoria, cea mai mare. Și spre bucuria lor s-au stabilit aici, în Arad, unde e mult mai multă liniște, unde pot urma foarte multe cursuri la Palatul Copiiilor. Învață karate, informatică, dansuri și canto (fetele), vioară, aeromodele. Se simt mai bine decât acasă, mai ales că cei din preajma lor au fost foarte prietenoși. Singura problemă e părul pentru că plăcerea colegilor este „să ne tragă de păr”. Și limba română pe care deja o stăpânesc la nivel conversațional dar pe care mai au mult până să o învețe bine. Dar cum visul lor este să devină medici sau inginer (Daniel) în România, mai au ceva timp la dispoziție și pentru a se perfecționa.
Din Turcia și Italia
Yelda este în clasa a II-a la colegiul arădean și vine din Turcia. Limba română a învățat-o de la părinții ei, ambii de etnie turcă, care au venit în Arad cu afaceri. Apoi au adus-o și pe ea. E frumos aici și e mai ușor la școală. Matematica este mult mai pe înțelesul ei aici în România decât era în Turcia, unde a urmat cursurile clasei pregătitoare. Vacanțele le petrece în țara de baștină dar, cel puțin deocamdată, nu s-a săturat de România. Ar vrea să rămână aici și să învețe în limba română, o limbă „puțin grea dar care poate fi învățată” și să trăiască în Arad, un oraș foarte liniștit. Pe gustul ei de copil.
Georgia a venit în urmă cu un an din Italia și acum este elevă în clasa a IV-a. Nu era la ora documentării noastre la școală dar am aflat că s-a adaptat foarte repede, are prietene printre colege.
Au venit de peste Prut
Cel mai ușor este pentru cei din Republica Moldova care nu mai au probleme cu acomodarea lingvistică. Ei sunt: Cristina, Cristian (clasa a XI-a) Daniela (cl. a IX-a) și Sabina (cl. a X-a). Toți știu românește de acasă, poate doar puțin accentul le mai trădează sorgintea. Au plecat din casa părintească la o distanță de 1000 km și se întorc doar în vacanțe pentru scurt timp. Totul pentru a avea o șansă în plus în viață, pentru că părinții lor au crezut că e mai bun acest drum, că le va fi mai bine. De ce în Arad și nu în altă parte a României? Pentru că drumul este deja bătătorit, pentru că aici sunt alte rude din Moldova de peste Prut, surori care au trecut deja prin experiența românească. Totul e super pentru ei și nu s-ar întoarce niciodată înapoi defintiv.
Curiozități ale colegilor: limba rusă care pare, pentru elevii arădeni, puțin desprinsă din filme și pe care colegii lor din Moldova o stăpânesc foarte bine. Și, binențeles, motivele pentru care ai vrea să vii în România, în Arad, atât de departe de casă. Și poate nedumerirea că cineva și-ar dori să fie în țara pe care majoritatea adolescenților visează să o părăsească.
De pe continentul asiatic
Specială și foarte prietenoasă,chinezoaica Caddy este în clasa a IX-a. Chiar dacă nu știe decât limba chineză (face cursuri pentru limba română) pare să fi găsit suficiente mijloace de comunicare care să o ajute să se facă iubită și apreciată de colegi. O îndrăgesc și o ghidează prin școală, oraș și prin labirintul limbii române. Și când nimic nu poate salva o situație, se apelează la google translate care restabilește comunicarea.
Multiculturalitate
Pentru directorul instituției de învățământ, Eugen Bocăniciu, multiculturalitatea este de bun augur. Faptul că vin elevi din țări diferite, că aduc acel plus de cultură, de spiritualitate în școală nu poate fi decât benefic pentru elevii arădeni care învață aici. „Acesta este spiritul vremurilor în care trăim, trebuie să fim deschiși spre alte culturi, să învațăm să acceptăm alteritatea. Suntem o școală europeană și modul în care acești elevi au fost acceptați și integrați în colectiv demonstrează că suntem europeni, suntem deschiși spre multiculturalitate și am învățat să ne acceptăm semenii, indiferent din ce parte a lumii vor fi venit”, a declarat Bocăniciu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!