„În anul 2020, oraşul Arad va deveni o importantă metropolă regională care va impresiona prin centrul istoric reabilitat, dominat de Cetatea Aradului transformată într-un pol turistic de amploare, o comunitate puternică cu impact major în regiune prin dinamismul şi diversitatea economică”. Cu acest paragraf începe motivarea Hotărârii nr. 26 din 28 februarie 2008 privind aprobarea Strategiei de dezvoltare a municipiului Arad 2007-2013/2014-2020. Strategia este un document de 770 de pagini, care înșiră sute de proiecte ce ar fi trebuit să schimbe radical Aradul.

„Un centru cultural care va avea impact asupra mediului academic european prin universităţi renumite ce vor oferi oportunităţi pentru o bună pregătire vocaţională, susţinut de o infrastructură de servicii publice dezvoltată, beneficiind de un sistem de circulaţie accesibil şi fluent, întrepătruns de spaţii verzi care vor da o ambianţă plăcută şi vor proteja împotriva poluării, cu unicitatea conferită de accesul direct la râul Mureş şi rezervaţiile naturale din Parcul Natural Lunca Mureşului”, scrie în al doilea paragraf, cu referire la ce ar fi trebuit să devină Aradul.

Optimismul continuă și în al treilea paragraf: „Un oraş caracterizat de o societate civilă activă, echilibrată şi bine organizată, al cărui sistem de valori va fi bazat pe educaţie, morală şi religie. Un oraş plin de vitalitate, cu oameni prosperi şi politicoşi în care spiritul tolerant dintre etnii şi colaborarea interconfesională au ca rezultat coeziunea comunitară. Un oraş apreciat pentru calitatea vieţii, condus printr-o guvernare locală responsabilă şi îndreptată către cetăţeni, flexibil şi progresiv în anticiparea nevoilor comunităţii”. Iar citatele de acest fel și promisiunile lansate la vremea respectivă nu ar încăpea într-un ziar întreg.

Trebuia să avem…

„Planul de acțiune” prezentat acum zece ani de primarul Gheorghe Falcă cuprinde proiecte la care arădenii nici nu visau, dar care au folosit mult în campania electorală pentru alegerile locale din vara anului 2008, pentru că această strategie fusese adoptată cu numai câteva luni înainte de alegeri.

Dacă de la promisiuni se trecea la fapte, ar fi trebuit să avem deja un nou spital județean, pentru că se planificase începerea lucrărilor de construire în 2008. Trebuia ca în 2011 să înceapă extinderea aeroportului, și nu ne referim doar la noua aerogară, cât mai ales la pistă. Ar fi trebuit să ne bucurăm de mult de un parc dendrologic între cetate şi podul Micălaca, ar fi trebuit să avem un parc pe terenul viran dintre cartierul Alfa și Pădurea Ceala, un parc de distracții la ieșirea din Arad spre Nădlac și chiar o grădină zoologică. Ar fi fost amenajate spaţii verzi în zona Cetăţii Aradului până în 2011, iar Calea Aurel Vlaicu ar fi beneficiat de reamenajare peisageră. Am fi avut gazon între liniile de tramvai, iar în fiecare cartier „case de cultură multifuncţionale”. Din 2010 trebuia să avem și un circuit turistic nou, pe lângă „Drumul vinului”, și anume „Ruta apei termale: Arad-Dorobanţi-Gyula”. Nu în ultimul rând, Cetatea Aradului era plină de turiști.

Promisiuni nenumărate

Strategia de acum zece ani cuprinde numeroase alte promisiuni, inclusiv pentru investitori. Se prevedea elaborarea, până în 2011, a unor scheme de stimulente în funcţie de beneficiul pe care aceştia l-ar putea aduce bugetului local, dar şi în funcție de natura activităţii.

Totodată, în document era anunțată întocmirea a sute de studii de fezabilitate, cercetări, programe, strategii, documentații și sondaje, despre care nu putem ști în ce măsură s-au realizat și cine a fost plătit pentru acestea. Ar trebui să îi ținem ocupați multă vreme pe funcționarii din Primăria Arad ca să se documenteze pentru a ne răspunde. Există și promisiuni onorate, cum ar fi lucrări de infrastructură – reabilitare de linii de tramvai, drumuri, trotuare, construirea pasarelei pietonale peste Mureș, realizarea de piste pentru biciclete etc, achiziția de tramvaie și autobuze noi (e drept, prea puține), investiții pe Ștrandul Neptun, realizarea străzii pietonale Mețianu, reamenajare unor piețe sau parcuri.

Departe de vecini

Totuși, nerealizările sunt mult mai numeroase, iar arădenii văd asta în fiecare zi și compară orașul cu Timișoara, Oradea și chiar Deva (frustrant, nu!?), față de care părem mult rămași în urmă. Teoretic, administrația locală are mai puțin de doi ani pentru a-și pune în aplicare viziunea adoptată de Consiliul Local, însă din păcate nu poate intra în discuție posibilitatea Ca primăria să facă în acest timp scurt ceea ce nu a făcut timp de zece ani.