Calvarul lui Viorel Dema a început cu un an
şi jumătate în urmă. La
început, a simţit că începe
să-i amorţească mâna
stângă. A mers la medicul de familie, de
aici a fost trimis la specialişti, la Policlinica
CFR din Arad, pe urmă la Spitalul Judeţean, a
mers şi în Ungaria la vreo doi doctori, dar
diagnosticul nu i-a putut fi pus decât la
Timişoara, unde se beneficiază de o
aparatură specială: scleroză
laterală amiotrofică.
Boala este una foarte rară ( în judeţul
Arad, mai există vreo 4-5 cazuri) şi se
manifestă prin scăderea forţei musculare
a organismului în mod progresiv şi continuu.
Practic, într-un an şi jumătate, Viorel
Dema a ajuns să nu-şi mai poată folosi
mâna stângă deloc, să umble din
ce în ce mai greu, să nu mai poată
mânca, să nu se mai poată
îmbrăca, dezbrăca, spăla,
bărbieri, să nu mai poată face aproape
nimic singur, din ce a ce înainte era ceva
normal.
Din păcate, evoluţia bolii va fi şi mai
gravă: „Am înţeles de la doctori
şi de la familiile celorlalţi bolnavi din
judeţ, cu care am vorbit la telefon, că nu
peste mult timp nu voi mai putea umbla, pe urmă nu
voi mai putea respira şi înghiţi,
deoarece muşchii de la nivelul gâtului se
vor atrofia. Voi rămâne imobilizat
într-un scaun cu rotile, voi fi hrănit
şi voi respira prin aparate şi tuburi, iar
în cele din urmă voi muri”- ne spune
cu o tristeţe dureroasă în ochi Viorel
Dema. Tot de la el am aflat că durata de
viaţă în cazul acestei boli este de
patru, maximum cinci ani.
Singura sa salvare se găseşte în China,
unde un tratament de 90 de zile i-ar putea oferi
oprirea bolii şi remedierea ei. Costul
tratamentului este în jur de 16 000 de euro,
bani ce includ şi transportul, în plus
trebuind plătit un translator care costă
în jur de 6000 de euro. Însă, Viorel
Dema nu are aceşti bani. Locuieşte
împreună cu soţia sa, cu trei copii, o
fată de 13 ani şi doi băieţi, de 5
respectiv, 2 ani, şi alături de mama sa,
pensionară. Venitul în familie este de 504
lei pensie de boală, indemnizaţia de
îngrijitor personal a soţiei, în
valoare de 558 lei , şi o pensie de handicap de 31
lei.
„Cel mai greu e să-mi privesc copiii. Fata e
mai mare şi înţelege, dar
băieţii nu ştiu ce se
întâmplă cu tatăl lor.
Băiatul cel mic vrea să-l ţin în
braţe, dar nu am curajul pentru că mi-e
frică să nu-l scap. În cuvinte, nu se
poate spune durerea de a ştii că în
curând copiii tăi nu vor mai avea
tată.”- ni se destăinuie Viorel Dema.
Iar soţia sa, Liana, îl completează:
„Eu ştiu că nu va muri. Ştiu
că întodeauna va fi alături de noi.
Ştiu că vin Sfintele Paşti, că acum
oamenii au sufletul mai bun, mai deschis, şi ne
vor ajuta. Toată nădejdea e în Dumnezeu
şi în semenii noştri. Oricine poate
să ne ajute, îi mulţumim
încă de pe acum. Şi, tuturor,
sărbători de Paşte cât mai
fericite!”
Despărţirea de familia Dema a fost una
tristă. Oare peste ani ne vom mai putea
întâlni cu Viorel şi vorbi despre
viitor. Speranţa moare ultima.
Familia Dema a început o campanie de
strângere de fonduri pentru a reuşi să
facă rost de banii care-i pot salva viaţa lui
Viorel. Au apelat la rude, cunoştinţe, firme,
oameni cu suflet mare, care-i pot îndeplini visul
de a trăi. Tuturor celor doritori să-l ajute,
le aducem la cunoştinţă două
conturi banacare unde pot să doneze bani, pentru
Viorel, bani care înseamnă
viaţă:Cont în lei
:RO94RZBR0000060011502416
Cont în valută
RO19RZBR0000060011502505
D.G.
Citiți principiile noastre de moderare aici!