Arădenii trecuți de prima tinerețe poate își mai aduc aminte cum arăta clădirea Teatrului Vechi – sau Hirschl – de pe strada Gheorghe Lazăr. Cei tineri, însă, n-au mai apucat să-i vadă decât „haina”, plasa verde de protecție amplasată pe fațadă. Inaugurat în 1817, teatrul construit de comerciantul Iakob Hirschl a trecut prin multe, în cei 201 ani de existență.

A fost printre primele – dacă nu chiar primul – teatru de piatră de pe teritoriul actual al României, până în 1874, când s-a inaugurat „Teatrul Mare”, apoi a fost folosit ca depozit al acestuia din urmă. Transformat la începutul secolului trecut în cinematograf, Teatrul Vechi s-a degradat treptat, în 1967 fiind închis și cinematograful, tocmai din cauza stării clădirii. Ultima lucrare realizată la clădirea de pe Gheorghe Lazăr a fost la finalul anilor 1980, atunci când s-a reparat acoperișul (distrus deja). De atunci, nimeni nu s-a mai atins de clădire, iar edificiul s-a transformat, încet, încet, într-o rană deschisă a istoriei locale.

Când doi se bat

Pe la sfârșitul anilor 1990, începutul anilor 2000, Primăria și Consiliul Județean s-au luptat în instanță pe clădirea Teatrului Vechi. Și pentru că atunci când doi se bat, al treilea câștigă, clădirea a fost retrocedată în 2005 unei familii care, se pare, a demonstrat că este urmașă a foștilor proprietari, de dinainte de naționalizare.

Doar speranțe

De ani întregi, Primăria Municipiului Arad bate apa-n piuă când vine vorba de Teatrul Vechi. S-au pierdut fonduri europene pentru restaurarea clădirii, din cauza procesului dintre Primărie și Consiliul Județean, la începutul anilor 2000.

În 2008, după începerea proiectului de reabilitare a centrului vechi, proiect cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Primăria anunța din nou că „au început procedurile de achiziție a clădirii în care a funcționat primul Teatru permanent din România”. Arădenii au rămas cu anunțul, iar Teatrul Vechi a rămas cu tencuiala acoperită de plasa de protecție și acoperișul acaparat de plantele crescute din ziduri. Au mai trecut niște ani peste edificiu, până în 2013, când în spațiul public arădean, subiectul Teatrului Vechi a fost, din nou, adus în discuție. Atunci, Primăria spunea că proprietarii Teatrului au făcut o ofertă de vânzare a clădirii, doar că municipalitatea nu își permite să dea atât de mulți bani pe edificiu.

Același răspuns

I-am întrebat, în urmă cu câteva săptămâni, pe reprezentanții Primăriei Municipiului Arad, dacă s-au mai făcut demersuri pentru trecerea în domeniul public a Teatrului Vechi. Răspunsul a fost același pe care îl primim de câțiva ani, de fiecare dată când întrebăm despre această clădire: „În acest moment, Primăria Municipiului Arad nu-şi permite achiziţionarea acestui imobil, în niciun caz nu la preţul cerut de proprietari. Vă reamintim faptul că în anul 2013, la Primăria Arad a fost depusă o ofertă pentru vânzarea către municipalitate a clădirii Teatrului Vechi. Suma solicitată pentru cedarea dreptului de proprietate era de 2,4 milioane euro. Seria de întâlniri care au avut loc în acelaşi an între reprezentanții municipalității și proprietar nu s-au concretizat, tocmai din cauza preţului cerut.

„Informațiile sunt deformate”

Am luat legătura cu proprietarul complexului Hirschl, format din clădirile de pe Gheorghe Lazăr, numerele 1 și 3. Acesta ne-a spus din start că „informațiile oferite de Primărie sunt deformate rău de tot”. „Pe scurt, povestea e următoarea. A fost o singură încercare de negociere cu Primăria, pentru cumpărarea Teatrului Vechi, de care s-a ocupat domnul Bognar. A fost o chestiune destul de intempestivă, ca să zic așa. Mi-au cerut un preț pentru complexul Hirschl, nu pentru Teatrul Hirschl. Mi l-au cerut de pe o zi pe alta și le-am spus că nu am de unde să scot prețul, pentru că e nevoie de o expertiză, de o evaluare. Aveau nevoie de prețul ăsta așa repede pentru că ei trebuiau să-și facă bugetul, să știe câți bani să aloce. Domnul Bognar mi-a spus atunci că nu trebuie să mă gândesc la un preț neapărat, pentru că acolo oricum vor fi făcute niște expertize, doar că ei au nevoie de o sumă orientativă, pe care să o bugeteze. Urma atunci să dau eu un preț orientativ, după care să fac eu o expertiză, să facă și ei (Primăria – n.r.) o expertiză, iar apoi să le punem față în față și să începem negocierea. Mi-au dat o listă cu vreo șase-șapte firme de evaluare acceptate de ei, societăți pe acțiuni, iar eu am ales-o pe una din Cluj, care avea o ofertă financiară mai bună. Depusesem înainte de asta acea sumă aleatorie de care tot vorbește Primăria (2,4 milioane de euro – n.r.), dar care nu are niciun suport real, e doar o sumă aruncată în vânt. Și lucrul ăsta îl știu și eu, îl știu și ei. Asta a fost discuția care a avut loc cu Primăria. Eu am făcut expertiza, așteptând să facă și ei expertiza, ca să aibă loc acea discuție, acea negociere. În veci nu a mai avut loc discuția, cu asta am rămas. Deci suma de peste două milioane de euro nu e reală, chiar dacă ei tot pe asta o aruncă în spațiul public”, adaugă proprietarul clădirilor.
Tot proprietarul ne-a spus că, în urma evaluării făcute în 2013, prețul stabilit pentru Teatrul Vechi a fost de aproximativ 400.000 de euro, așadar cu vreo două milioane mai puțin decât susține Primăria.

Și totuși, banii…

Poate aici ar trebui deja menţionat faptul că, de cel puțin cinci ani, excedentul bugetar al municipiului crește de la an la an, ajungând în 2018 la peste 43,45 milioane de euro (202 milioane de lei, conform Hotărârii de Consiliu Local privind repartizarea Excedentului Bugetar). Sumă care, la începutul fiecărui an, este alocată unor proiecte. Proiecte care, însă, în mare parte, nu se realizează, astfel că de la an la an, excedentul crește. Și totuși, pentru Teatrul Vechi, una dintre cele mai importante clădiri istorice ale orașului, nu se găsesc banii necesari achiziționării și restaurării, indiferent că proprietarul cere 2,4 milioane de euro sau 400.000 euro.

Soluția: supraimpozitarea

În conformitate cu noul cod fiscal, pentru clădirile şi terenurile neîngrijite situate în intravilan, consiliul local poate majora impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren, cu până la 500%. „În cazul imobilului situat pe strada Gheorghe Lazăr nr. 3 a fost demarată deja procedura de majorare a impozitului. Pentru a evita supraimpozitarea, proprietarii imobilului mai au la dispoziţie mai puţin 3 luni de zile pentru a face dovada faptului că au demarat începerea lucrărilor de renovare a faţadei şi a acoperişului, aflate într-un stadiu avansat de degradare. În cursul acestui an, proprietarii imobilului în cauză au fost somaţi să efectueze lucrările de întreţinere/îngrijire necesare şi să menţină în continuare clădirea în stare de întreţinere/îngrijire”, spun aceiași reprezentanți ai Primăriei. Tot ei ne informează că „dacă până la data de 31 decembrie a acestui an, nu se vor lua măsurile ce se impun pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere/îngrijire necesare, începând cu data de 1 ianuarie 2019 proprietarii imobilului vor plăti un impozit majorat cu până la 500%, calculat în funcţie de procentul de degradare al clădirii”.

A adus exemple

„Să crească impozitul, noi ne conformăm, plătim 500%, nu e o problemă. Noi vom plăti, trebuie să ne supunem, nu avem ce face”, spune proprietarul monumentului istoric. „Din punct de vedere financiar, am să mă achit de datoriile pe care le am: au pus 500%, voi plăti 500%”. Acesta a ținut, însă, să ne precizeze un alt lucru: „Am fost la toate întâlnirile care s-au organizat pe tema Teatrului Vechi, la Primărie. Cu arhitectul șef, cu viceprimarul, cu primarul, cu toată plenipotența de acolo. Le-am spus atunci: «veniți și ajutați-mă cu ceva, uitați-vă ce face Timișoara, ce face Oradea, ce face Clujul, Brașovul». Le-am pus pe masă toate programele de finanțare ale primăriilor respective. În momentul acela, domnul primar s-a enervat foarte rău și a spus că el «nu ia bani de la săraci ca să dea la bogați». Așadar, dacă poziția Primăriei e că nu ia de la săraci ca să dea la bogați, ce să mai spunem altceva?!”.

Zilele îi sunt numărate?

Proprietarul susține că nu poate să facă pe banii lui cultură în Teatrul Vechi, în condițiile în care cultura e subvenționată de stat. Iar legislația îl împiedică să facă altceva în edificiul respectiv, fiind monument istoric, ceea ce obligă proprietarul să-i păstreze destinația inițială. Proprietarul clădirii ne-a declarat că „le-am și spus celor din Primărie: eu mai stau cât mai stau, dar următorul lucru pe care am să-l fac va fi să cer demolarea teatrului, pentru că mi se pare cel puțin absurdă poziția lor. Să nu te bage în seamă deloc, să lase clădirea să se dărâme”. Așadar, am putea spune că zilele Teatrului Vechi sunt numărate. Dacă Primăria nu va acționa în vederea trecerii acestuia în proprietatea municipiului și reintroducerea lui în circuitul cultural al orașului, Teatrul Hirschl, posibil cel mai vechi teatru al țării, va putea deveni doar o amintire.

Casa Hirschl se restaurează

Printre vești și povești rele, proprietarul complexului Hirschl ne-a oferit și o informație care ne bucură: Casa Hirschl, de pe strada Gheorghe Lazăr, colț cu Piața Avram Iancu, va fi reabilitată. „Am scos acum autorizație pentru Gheorghe Lazăr 1 (Casa Hirschl – n.r.), la care vor începe lucrările în primăvară. Gândiți-vă că doar pentru aprobări am stat din octombrie anul trecut, până acum. A fost dezastru, am stat un an de zile după documente. Va intra în reabilitare prin martie, aprilie, depinde de vreme. E un proiect pe foarte mulți bani”, ne spune acesta.