Suntem pregătiţi pentru schimbare?
Schimbarea ar fi trebuit să fi început ieri. Deși suntem membri ai unei familii dezvoltate şi democrate ca şi Uniunea Europeană şi beneficiem de un nivel de siguranță garantat de apartenenţa la NATO, România este astăzi cea mai săracă țară din UE după Bulgaria, cu mult sub jumătatea mediei UE cu privire la produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor. România este de asemenea al treilea cel mai corupt stat membru al UE în 2013, după Grecia și Bulgaria. România este membrul UE cu cei mai puțini kilometri de autostradă raportați la populație. România este țara cu cea mai mare rată a mortalității infantile din UE, mai mult decât dublă față de medie. România este țara în care 40% dintre elevii de 15 ani nu pot demonstra o înțelegere de bază a unui text scris. România este țara în care aproape un român din doi nu are acces la apă curentă și canalizare. România este țara în care, în secolul XXI, numai 12% și 6% din bărbații și respectiv femeile de etnie romă au absolvit toate cele 4 clase de liceu.
Astfel, este limpede că România are nevoie astăzi mai mult decât oricând de tehnocraţi, de oameni care să fie recrutaţi în politică pentru că sunt foarte buni pe domeniile lor de activitate. Cu specialişti pe funcţii de conducere cred cu tărie că România poate să înceapă să evolueze la adevăratul ei potențial şi ar putea chiar deveni o poveste de succes în Europa având în vedere potențialul extraordinar al ţării noastre în termeni de resurse umane şi naturale.

Este aplicabil un guvern tehnocrat în România? Care ar fi principalele avantaje? Dar dezavantaje? Credeţi că un guvern tehnocrat ar rezolva problemele cu care se confruntă ţara?
Este extrem de încurajator faptul că în urma protestelor cetățenilor din București şi din marile orașe ale ţării, sătui de aceleași stereotipuri de politicieni, la guvernarea României a venit un grup de oameni pe care îi recomandă experiența profesională şi academică. Este limpede că acum mai mult decât oricând societatea românească își dorește să vadă la conducerea ţării figuri noi, necorupte şi competente.
Însă, într-o societate democratică ca şi cea de la noi din țară, lucrurile ar trebui să se schimbe prin vot, nu prin numiri ale Preşedintelui şi validări ulterioare ale Parlamentului. Din punctul meu de vedere un guvern tehnocrat este un fel de “ficțiune” într-un context democratic, el neavând o legitimitate democratică directă, decât una delegată de Parlament.
Cred că pentru a reforma România şi pentru a avea cu adevărat legitimitatea necesară pentru a implementa reformele structurale atât de necesare, oameni competenți, necorupți şi cu suflet românesc, trebuie să aibă bărbăția necesară pentru a se prezenta la următoarele alegeri ca o alternativă la clasa politică actuală. Sunt curios câți dintre acești miniștri “tehnocraţi” se vor prezenta la alegerile din noiembrie 2016…

Care ar trebui să fie priorităţile Guvernului Cioloş?
Cred că Guvernul Cioloş ar trebui să adreseze provocărilor menționate la răspunsurile anterioare, adică: sărăcia din România, lipsa unei infrastructuri de nivel european, corupția, problemele din educație şi sănătate, când aproape un român din doi nu are acces la apă curentă și canalizare cred că lipsa unei dezvoltări comparabile cu media europeană este necesară. Presa românească astăzi abundă în experți cu păreri şi soluții pe diferite domenii de activitate, de multe ori unii se pricep mai bine la meseria altora decât la propria meserie.
Astfel, eu voi încerca doar să subliniez că Fundația CAESAR, pe care o reprezint, militează de ceva vreme pentru o Românie în 3D: o Românie Democratică, o Românie Dezvoltată şi o Românie Demnă. Ca şi expert CAESAR pe finanțe aş putea sa trasez câteva linii directoare de acțiune pentru o guvernare eficientă.
În primul rând, atragerea de investiții de la instituțiile internaționale trebuie să fie prioritară. Adevărații investitori în economiile reale din Europa de Est sunt investitorii instituționali. Investiţiile străine directe în România au totalizat 2,426 miliarde de euro în 2014, iar instituții ca şi Banca Europeana de Investiții sau Banca Europeană de Reconstrucție şi Dezvoltare ar avea capacitatea să injecteze mult mai mulți bani pe an în economia reală românească. Însă problemele de finanţare ale economiei reale românești nu se rezolvă alocând sume mai mari în acest sens, fără a îmbunătăţi mai întâi procesul de elaborare a proiectelor cât şi capacităţile de punere în aplicare şi monitorizare a proiectelor.
În al doilea rând, celebra macrostabilitate din România este în bună parte importată (a se vedea inflația scăzută în Romania care vine în contextul unui risc deflaționist la nivel european, ratele de dobândă scăzute la nivel național sunt datorate în bună măsură faptului că în Uniunea Europeană acestea sunt astăzi la minime istorice…). În ceea ce privește celebrul deficit bugetar, aş afirma că nu cred că poți să dezvolți o țară cu un necesar de investiții atât de mare cu un deficit bugetar de 1-2%. Însă deficitul bugetar trebuie să fie făcut pe investiții, nu pe pomeni electorale ca şi în 2009-2010.
Cu siguranță, în urma celor afirmate aici voi avea comentarii de la așa zișii macroeconomiști : “Dar ce vor zice partenerii noștri internaționali? Dar ce vor zice agențiile de rating?” Înainte de orice discuții eu i-aş invita pe partenerii noștri internaționali la o plimbare pe drumurile din România, apoi m-aş așeza cu ei la masa negocierilor. Pe de altă parte, agențiile de rating sunt mai mult preocupate de situația politică din România decât de conturile curente al Guvernului. Vă reamintesc că până în luna mai 2014, pe fondul agitațiilor politice de la noi din ţară, agenţia de rating Standard&Poor s continua să mențină România în categoria ţărilor nerecomandate pentru investiţii pe termen lung, deși pe perioada crizei ţara noastră făcuse eforturi mari în ceea ce privește ajustările bugetare, iar la finalul lui 2013 România înregistrase chiar un deficit sub 3% și o creștere economică de 3,5%.
În al treilea rând, România încă se administrează după o structură administrativ teritorială la fel ca şi cea din anii 50, care nu mai răspunde realităților actuale din Uniunea Europeană. Nu cred că mai este secret pentru nimeni faptul că unul dintre principalii factori ai absorbției scăzute de fonduri europene este lipsa celebrei regionalizări. Un proiect care se bucură de susținerea românilor, însă el rămâne încă blocat prin sertarele guvernanților de la București…
În al patrulea rând, pentru a atrage investiții ai nevoie de instituții similare cu cele ale statelor europene. Instituții la nivel național care să fie capabile să pună la punct proiecte eligibile şi care să fie capabile să monitorizeze proiecte de investiții. De ceva vreme militez la înființarea unei bănci de dezvoltare deţinută de statul român. În majoritatea ţărilor europene băncile de dezvoltare sunt parteneri strategici ai guvernelor în co-finanţarea proiectelor de investiții publice, iar pe de altă parte acestea găsesc produse adaptate pentru a facilita finanţarea IMM-urilor. Totodată, băncile de dezvoltare ajută guvernele să structureze instrumente financiare pentru a implementa fondurile europene, aduc fonduri şi expertiză în dezvoltarea proiectelor de investiții publice şi monitorizează implementarea proiectelor de investiții odată începute.
Înainte de a încheia, aş sublinia că Fundația CAESAR este şi va rămâne un stâlp de reprezentativitate al societăţii civile de la noi din ţară şi va continua să militeze pentru o Românie în 3D: o Românie Democrată, o Românie Dezvoltată şi o Românie Demnă.