Şi, cum se obişnuieşte în astfel de lansări, despre proaspăta creaţie au vorbit bolnavi incurabili în ale scrisului. De această dată pe post de „moaşă” au fost cunoscuţii scriitori arădeni Vasile Dan şi Gheorghe Mocuţa.
Cum era şi firesc, ei s-au referit, pe larg, la epicriza literară a „părintelui” (ce a mai scris Ion Corlan – „în el trăieşte, alături de prozator, un dramaturg”, „experienţa medicului adânceşte parcă documentaţia”), după care au trecut la analizarea ultimului produs. Cu aplecare de specialişti, ne-au purtat prin laboratorul creaţiei, de la geneză, până la compoziţie („Este un roman substanţial”, autorul „construieşte un portret al bărbatului la 40 de ani”, acţiunea se desfăşoară „pe două planuri: un tip stă într-un dulap şi îşi supraveghează soţia care se destrăbălează cu un amant şi, în al doilea rând, o experienţă cotidiană a personajului într-o lume în declin”, „conflictul se desfăşoară într-o succesiune de scene, parcă din teatrul absurdului”) şi efect terapeutic („este o carte dificilă şi provocatoare”, „un roman şocant în care autorul foloseşte toate ingredientele pentru a-şi capta auditorul”, «Dulap de vânătoare» este unul dintre cele mai agresive romane apărute în ultimul timp atât din punct de vedere tematic cât şi de limbaj”).
Mulţumind asistenţei pentru participarea la lansare, dr. Ion Corlan a făcut şi câteva mărturisiri: „N-am scris şi nu voi scrie după reţete”…„Intenţionat am intrat brutal în acţiune”…„Am lucrat mult la acest roman, am renunţat la unele variante, iar limbajul este cel pe care îl auzim la orice colţ de stradă”.
Nu întâmplător, Cornel Ungureanu scria în prefaţa cărţii: „Utopia erotică a literaturii de odinioară, cea care aşează cuplul erotic într-o lume a fericiţilor, devine (n.n. la I. Corlan) o Antiutopie – o presimţire a finalurilor”.
Fără efecte secundare
Un singur lucru le-a scăpat specialiştilor prezentatori: modul de administrare. Aşa se face că, după „pastila pentru suflet”, la „tratamentul pentru trup” (adjuvant cunoscut ca „punctul trei”), cei mai mulţi nu au folosit apa ci alte licori. Nu s-au observat însă efecte secundare. Mulţi spuneau că s-ar fi văzut mai bine la bolnavii cronici (mai mult sau mai puţin atinşi de microbul artistic, numiţi, de un coleg mai hâtru, pişcotari). Care, însă, din neştiute pricini, au cam lipsit.
Citiți principiile noastre de moderare aici!