JA: De ce este metoda asta atât de apreciată?
C.F.: Pentru că vorbim de o metodă cu eficacitate contraceptivă foarte bună, cu reacții adverse puține și cu o acceptabilitate ridicată din partea femeilor. Dispozitivul se introduce subcutanat și, timp de trei ani, oferă protecție împotriva unei sarcini nedorite. Pentru multe paciente, mai ales pentru cele care nu au acces constant la medic sau la contraceptive clasice, faptul că o singură procedură le protejează 3 ani este esențial.

JA: Unde se montează efectiv implantul și cum arată?
C.F.: Se introduce subcutanat, la nivelul brațului/antebrațului. Are cam 4 cm lungime și 2 mm grosime. Seamănă cu un tub foarte subțire, ca acele dispozitive cu care se recoltează sânge. E important să spunem asta, pentru că la început au apărut întrebări de tipul „nu e cumva un cip?”. Nu, nu poate fi asimilat cu un cip. Este un dispozitiv medical contraceptiv, folosit în toată lumea.

JA: Totuși, a existat reticență la început?
C.F.: Da, ca la orice lucru nou. Dar în acest moment, mai ales în mediile defavorizate, nu mai vorbim de reticență, ci de liste de așteptare. Asta și pentru că finanțarea inițială pentru proiect s-a terminat și acum ne luptăm să obținem o nouă finanțare ca să putem ajuta în continuare femeile care au nevoie.

JA: Ce fel de finanțare încercați să obțineți acum?
C.F.: Una dintre organizațiile de moașe independente cu care am colaborat a deschis deja o strângere de fonduri dedicată strict achiziției de implanturi. Donațiile care intră acolo vor fi redirecționate către acest proiect. În paralel, pregătim aplicații pentru noi proiecte europene. Am discutat și cu DGASPC, cu care avem o colaborare foarte bună. De acolo au venit multe dintre femeile vulnerabile – au fost aduse de asistenți sociali, au stat de vorbă cu noi despre sănătatea reproducerii și apoi au putut să aleagă metoda de planificare familială potrivită lor.

JA: Câte implanturi ați reușit să inserați gratuit până acum?
C.F.: Aproape 300 de implanturi gratuite. Le-am pus în special la femei din medii vulnerabile, la mame cu mai mulți copii care nu își mai doreau o nouă sarcină, la mame minore sau la femei foarte tinere care aveau deja trei-patru cezariene la 24-25 de ani. Pentru aceste paciente, protecția împotriva unei noi sarcini nu e un moft, ci o condiție pentru sănătatea lor pe termen lung.

JA: Ați vorbit despre mamele minore. Legal, o fată minoră poate decide singură că vrea contracepție?
C.F: Da. Din punct de vedere legal, orice fată peste 16 ani poate decide în privința contracepției, a planificării familiale și a sănătății reproductive. Dar noi nu am vrut să facem nimic împotriva dorinței familiei. De aceea, aproape de fiecare dată am obținut și acordul părinților sau al rudelor. A contat mult și faptul că am avut o relație bună cu asistenții sociali.

JA: Aveți acum o listă de așteptare. Cât de mare este?
C.F.: În momentul de față sunt în jur de 30–40 de persoane care așteaptă să primească un implant. Ultimul dispozitiv pe care l-am avut l-am inserat acum aproximativ două săptămâni.

JA: Ce contraindicații are metoda?
C.F: Sunt relativ puține. Vorbim de alergie la oricare dintre componentele dispozitivului, anumite afecțiuni hepatice sau oncologice mai grave, și situațiile în care pacienta ia medicații anticonvulsivante sau antivirale puternice, care pot afecta metabolizarea progesteronului eliberat de implant. În rest, pentru marea majoritate a femeilor din proiect a fost o metodă potrivită.

JA: Ați spus că ați „extins indicațiile” și la perioada imediat după naștere. Explicați un pic.
C.F.: În multe cazuri, perioada imediat post-partum este cea mai bună pentru a discuta contracepția. Femeia e deja în contact cu sistemul medical, e motivată să nu rămână imediat însărcinată, iar noi putem interveni ușor. Proiectele pe care le-am făcut împreună cu ambele asociații de moașe din țară ne-au permis să accesăm implanturi tocmai pentru aceste paciente. Așa am reușit să oferim gratuit metoda unor femei care altfel nu și-ar fi permis-o.

JA: Ați pomenit și de o altă noutate: un registru pentru contracepția intrauterină la cezariană.
C.F: Da. La centrul de planning familial din spital am reușit să pornim un registru – la acest moment, unic în țară – pentru contracepția intrauterină inserată în timpul operației cezariene sau imediat după naștere. Este o metodă foarte promovată în străinătate: se introduce dispozitivul intrauterin „la cald”, practic la momentul nașterii, după expulzia placentei. Are un randament foarte bun: în aproximativ 80% din cazuri e bine tolerată și oferă protecție pe termen lung, pentru 7–8 femei din 10. Pentru sistemul nostru medical, asta înseamnă sarcini mai bine spațiate și mai puțină presiune pe spitale.

JA: Haideți să vorbim puțin despre educație. Ați spus o frază dură: „Educația pentru sănătatea reproducerii e aproape absentă în România.” De ce?
C.F.: Pentru că în realitate așa este. În spital femeile ajung puțin și noi trebuie să ne ocupăm în primul rând de actul nașterii. Timpul pentru educație e foarte scurt. De aceea, împreună cu colegi mai tineri am inițiat un program prin care să promovăm educația pentru sănătate și, în interiorul ei, un capitol de planificare familială. Dacă nu facem asta, cuplurile nu ajung să aibă numărul de copii pe care și-l doresc, ci numărul de copii pe care îl „primesc”. Adevărul e că prevenția ar trebui făcută în ciclul gimnazial, în ciclul 2, nu abia la liceu. Ori noi nici în liceu nu putem ajunge mereu, pentru că există refuzul părinților. Și atunci de unde se informează adolescenții? De la părinți (care uneori evită subiectul) sau de pe internet, de pe site-uri pornografice. „Așa cum se face în prezent – de la mamă, de la tata și de la filmulețe XXX”, cum spun uneori – nu ajungi la o educație reală.

JA: Se fac totuși campanii prin Direcția de Sănătate Publică.
C.F.: Se fac, și noi intervenim ca specialiști ori de câte ori putem. Dar repet: în punctul în care ar trebui să se facă prevenția, noi nu ajungem. E foarte greu să intri în școli cu un discurs onest despre contracepție. Câtă vreme discuția rămâne „nu vorbim despre asta”, o să avem și în continuare sarcini la minore.

JA: Cum arată situația mamelor minore în Arad, pe termen lung?
C.F.: M-am uitat la date pe ultimii 20–30 de ani. Numărul absolut de nașteri la mame minore în județ a rămas relativ constant: 80–110 pe an. Ce s-a schimbat este procentul – pare mai mare acum. Dar de ce? Pentru că numărul total de nașteri la nivel de județ a scăzut aproape la jumătate în 30 de ani. Dacă nașterile la minore rămân cam la același nivel, dar totalul scade, procentul la minore pare că „explodează”. În realitate, nu avem o explozie, avem un fenomen stabil, dar neplăcut. Și mai e ceva: nu toate cazurile provin din familii „neglijente”. O parte importantă vine din comunități rome, unde tradiția este să faci un copil cât mai repede. Mai apare și problema stimulenteleor sociale – uneori, ajutoarele pe care le dă statul pentru mame minore nu le descurajează să nască până la 18 ani, ci dimpotrivă, le încurajează să nască până la 18 ani. Fenomenul ăsta nu e doar în Arad – îl vedem și în alte zone, inclusiv în Transilvania, în zone de secuime.

JA: Ați spus că reușiți totuși să intrați în comunitățile rome, ceea ce nu e ușor. Cum?
C.F.: Pentru că suntem acolo de mult timp. Avem de cel puțin 15 ani un proiect care se adresează comunităților vulnerabile, mai ales rome. Oferim asistență prenatală gratuită, în parteneriat cu ONG-uri, cu medici de familie, cu instituții locale și cu parteneri din Suedia. Când oamenii văd că vii constant, că nu le faci rău, că nu vii să le iei copiii, ci vii să le ții sănătoase femeile însărcinate, atunci câștigi încredere. De aceea, azi vedem ceva ce părea imposibil acum 10 ani: comunitatea din Șiria, comunitatea care exista pe strada Mărului, comunitatea din Checheci – vin lunar la controale, aduse de ONG-uri. Și sunt, uneori, investigate mai corect decât o femeie care merge sporadic în privat.

JA: Ați menționat și o conferință mare, anul viitor, la Timișoara.
C.F.: Da. Vom avea anul viitor, în mai, la Timișoara, o conferință importantă pe tema accesului la servicii pentru comunități vulnerabile, organizată împreună cu partenerii noștri și cu Academia Română de Științe. Atunci vom prezenta și rezultatele proiectelor noastre pe comunități rome și pe sănătatea reproducerii.

JA: Ce urmează pe termen scurt la Arad?
C.F.: Noi organizăm de mult timp workshop-uri dedicate sănătății reproducerii, în colaborare cu Societatea Română de Obstetrică-Ginecologie, cu alte societăți de profil și cu organizații internaționale. Pentru anul viitor avem deja în program 3–4 conferințe și workshop-uri. Săptămâna viitoare, de exemplu, vom avea un workshop nu neapărat legat de contracepție, ci de chirurgie oncologică ginecologică: paticipă colegi specializați și operăm împreună femei cu cancere ginecologice care altfel ar fi trebuit să aștepte foarte mult pe liste la spitale regionale. E o formă foarte concretă de a scurta suferința pacientelor.

JA: Dacă ar fi să lăsați un mesaj public, care ar fi acela?
C.F.: Să fim deschiși la educație: educație pentru sănătate și educație pentru sănătatea reproducerii. Să înțelegem că femeile din medii vulnerabile sunt cele care au cea mai mare nevoie de ajutor. Și că nu trebuie neapărat „foarte mulți bani”: și o finanțare mai mică, dar constantă, pentru proiecte care oferă contracepție sigură poate avea un impact uriaș. Pentru o femeie care naște în fiecare an, o spațiere de 3–4 ani între sarcini e deja enormă – pentru sănătatea ei, pentru copii, pentru comunitate. Asta se va vedea, în timp, și în sănătatea populației.