Încă în urmă cu zeci de ani, fie că eram singur sau cu familia în oraş, era imposibil a rezsita tentaţiei de-a trece pragul unei cofetării care prezenta o mulţime de delicatese şi bunătăţi în domeniu, mai ales înfuriatele savarine – pe cât de arătoase, pe atât de savuroase şi la un preţ accesibil. Maestrul şi artizanul şef al acestor bunătăţi era Ioan Gui, care avea un colectiv de cofetari cu care Aradul era renumit în domeniu. Pasiunea acestui om pentru cofetărie l-a făcut cunoscut şi apreciat.

Încă înainte de pensionare, se ştia că maestrul Ioan Gui ţine foarte mult ca nimic din toate cele necesare în adevărata artă a cofetăriei să nu se piardă. Aşa s-a ajuns, cu eforturi nu puţine, să salveze de la dispariţie diferite instalaţii şi unelte – unele dintre acestea adevărate unicate – vechi de peste un secol, care puteau ajunge la fier vechi. Cu multă migală şi pasiune a adunat un mare număr de obiecte, reţele, fotografii, în casa lui, pe care a transformat-o în muzeu şi care, aşa cum s-a spus la inaugurare, ar fi unicul muzeu de acest fel din ţară. Încă de la intrare parcă simţi miros de vanilie şi alte ingrediente 100% naturale care s-au imprimat în instalaţiile ce au produs multe tone de diferite dulciuri, mai ales îngheţată, care era renumită în Arad.

Se spune că trandafirul este regele florilor. Puţini ştiu că la Sânicolaul Mic, un mare pasionat în cultivarea şi altoirea acestor frumuseţi parfumate este Ioan Gui, care a  moştenit această pasiune de la tatăl său. În cartier sunt multe curţi şi grădini împodobite şi înfrumuseţate cu diferite soiuri de trandafiri demne de admirat.

Cu toate aceste calităţi, Ioan Gui a fost şi rămâne un om modest, nedominat de interese materiale, deosebit de simpatic, mereu cu zâmbetul pe buze, admirabil sfătuitor şi cu un delicat simţ al comunicării ce te face să-l simţi mereu apropiat. Toţi cei care îl cunosc şi îl admiră pentru felul său de a fi sunt convinşi că Ioan Gui nu a ţinut şi nu va ţine niciodată umbră pământului.

VASILE MOTOCEA,

ARAD