Urmaşul Eroului Necunoscut

Deshumarea şi ridicarea acestor rămăşiţe pământeşti a fost urmată de aşezarea lor în zece sicrie depuse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Mărăşeşti, în ziua de 13 mai 1923.

Pentru alegerea sicriului cu osemintele Ostaşului Necunoscut a fost adus elevul Amilcar C. Săndulescu de la Liceul Militar Craiova, premiant şi orfan de război, care, în faţa celui de-al patrulea sicriu, a îngenuncheat şi a rostit cuvintele legendare: „Acesta este tatăl meu”. Sicriul Eroului Necunoscut a fost dus la Bucureşti şi înhumat în ziua de 17 mai 1923 în Parcul Carol. Pe lespede s-a încrustat următorul epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite. 1916-1919”.

În timpul regimului comunist, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958, monumentul funerar al Eroului Necunoscut a fost strămutat în mare taină la Mărăşeşti. Abia la 26 octombrie 1991 guvernul român a aprobat readucerea în Capitală a sicriului cu osemintele Eroului Necunoscut pe esplanada din faţa Memorialului Eroilor Neamului.

La Lipova trăieşte, în vârstă de 76 de ani, Ion Dumitrof,  subinginer silvic pensionar, a cărui mamă a fost soră cu eroul slt. Constantin Săndulescu, mort la Mărăşeşti în 1917 al cărui fiu, Amilcar Săndulescu, a fost desemnat să aleagă sicriul Eroului Necunoscut. Ion Dumitrof ne-a povestit cu lacrimi în ochi soarta măreaţă şi crudă în acelaşi timp a vărului său, elevul Amilcar. La scurt timp după ceremoniile din luna mai 1923 de la Mărăşeşti şi Bucureşti, „fiul Eroului Necunoscut” (aşa cum i se spunea lui Amilcar) pleacă în tabără la mare unde moare înecat în valuri la 28 iulie 1923. Aşa s-a frânt zborul spre o carieră ce se prevedea deosebită a micului şoim orfan de război. Sau poate l-a chemat la el tatăl său, Eroul Necunoscut. Cu mâna tremurândă, Ion Dumitrof ne arată o poezioară pe care fiica sa Andreea Ioana a scris-o în amintirea „fiului Eroului Necunoscut”, din care reţinem câteva versuri: Se spune că viaţa te condamnă la moarte/Dar viaţa ta te-a condamnat la veşnicie/„Acesta este tatăl meu”/A devenit „Aceasta este nemurirea mea”.

JA-D.O.