Februarie e-o lună scurtă,
În general cam fără soare
Cu vreme rece și posacă
Urâtă ca o mutră acră.
Și cum românul își dorește
Mereu ce e mai bun în viață,
Iar învechitul Dragobete
Nu ne mai face față,
În dorința unanimă
De-a ne mai distra puțin
L-am importat pe Valentin!
…Și-a venit cu zarvă mare
Și cu multe inimioare
Iepurași și cățeluși
Și cu ursuleți de pluș…
Iară noi suntem dispuși
Să-l serbăm pe Valentin
Și să îi urmăm alaiul.
O zi pe an ne-nchipuim,
Că știm cum este raiul.
Cu toții ne dorim pe rând
Și tineri și bătrâni,
Să fim mai drepți
Să fim mai buni,
Să merităm iubire
Și să avem noroc și noi
De-un strop de fericire!
Dar din păcate fericirea
E-o floare-atât de rară,
Că unii nu ajung să vadă
Măcar câte-o petală!
Iară bătrânii nici nu pot
S-alerge după inimioare
Căci i-ar lovi instantaneu
Durerea de picioare!
Și chiar de inima le bate
Ca un ciocan, năvalnic,
În primul rând le vine-n gând,
Infarctul miocardic!
Deci, Valentin, îți mulțumim
Că ai intenții bune,
Însă la noi nu poți răzbi
Decât cu o minune!
EMILIA MUNTEANU,
ARAD
Citiți principiile noastre de moderare aici!