Veşnicia s-a născut la Minişel

Se află la doar 62 de kilometri de Arad, dar
liniştea pe care o regăseşti în
sat te face să te simţi la sute de kilometri
de agitaţia citadină. Minişelul se
întinde pe o lungime de aproximativ 2,5
kilometri, de-a lungul văii cu acelaşi nume,
între dealurile Minişel,
Nădăşel şi Minişului, acesta
din urmă marcând
„despărţirea” de Văsoaia.

În sat sunt peste 300 de case, dar nu toate sunt
locuite. 220 de oameni, cei mai mulţi de
vârsta a doua şi a treia, îşi duc
traiul în acest spaţiu. „Majoritatea
se ocupă de agricultură, dar sunt şi
vreo 20 de persoane care lucrează la Delphi, la
Ineu. Mulţi sunt, însă,
pensionari” – spune Gheorghe Pleş, primarul
comunei Tauţ, de care aparţine satul
Minişel.

În ciuda grijilor zilnice, localnicii au chipuri
senine, vorbă domoală şi un spirit
încărcat de optimism. Alături de ei,
în mijlocul frumuseţilor naturale ce-i
înconjoară, simţi cu adevărat
că „veşnicia s-a născut la
sat./Aici orice gând e mai încet,/şi
inima-ţi zvâcneşte mai rar,/ca şi
cum nu ţi-ar bate în piept,/ci adânc
în pământ undeva./Aici se vindecă
setea de mântuire/şi dacă ţi-ai
sângerat picioarele/te aşezi pe un podmol de
lut.” (Lucian Blaga)

Sufletul satului impresionează orice
orăşean care vine în vizită aici.
Aşa se face că, în ultimii ani, mai
multe familii din Arad au ales să cumpere
proprietăţi în Minişel şi
să vină aici, ori de câte ori au
ocazia, ca să-şi încarce bateriile.

D.D.