CRĂCIUN. Bilanț cu învățături creștine la sfârșit de an în Pastorala Înaltpreasfințitului Părinte Timotei la Naşterea Domnului 2022. Înalta față ne vorbește despre faptul că „sărbătoarea de acum se află în preajma sfârșitului și totodată începutului de an, la vreme de cugetare a ceea ce înseamnă viața omenească, adică desfășurarea spre o mai bună împlinire, o ridicare după cădere, un impuls nou pentru o cale promițătoare în dezvoltare, totul purtând valorificarea dăinuirii prin ceea ce rămâne pentru veșnicie, ca urmare a unui dar ceresc”.

Înaltpreafințitul Timotei mai vorbește despre înălțare și o viață în credință punctând faptul că „dacă luăm în considerare sărbătorirea împreună a Crăciunului și Bobotezei, înscriind și cea a Tăierii Împrejur între ele în Biserica primară sau a primelor veacuri socotim și unitatea dintre început și sfârșit ca o călăuză pentru tot ce are în vedere ținta întregii trăiri. Credinciosul trupește și sufletește în lucrarea binelui caută înălțarea continuă spre Dumnezeu, revărsând apoi roadele ei peste tot ceea ce ajută împlinirea sporită în viitor. Totodată, făcând bilanțul a ceea ce am primit de la înaintași și adăugat prin darul dumnezeiesc, își dă seama de ceea ce are de făcut pe mai departe, fiind dator a cunoaște mărginirea proprie spre a o depăși cu o înaltă înțelegere a ceea ce este sfânt. (…) Însuși Fiul lui Dumnezeu, în centrul vieții creștine veghează mereu asupra mai binelui Bisericii, spre împărtășirea credincioșilor din roadele stăruinței pe calea mântuirii. Întruparea Domnului înseamnă unirea firii omenești cu cea dumnezeiască într-o unitate pe care învățătura bisericească o mărturisește pentru întărirea credincioșilor în credința dreaptă”.

În continuare, în Pastorala Naşterii Domnului din acest an, ÎPS Timotei aduce lămuriri cu privire la numirile Mântuitorului, cu scopul edificării creștinului asupra răscumpărării din pedeapsa neascultării poruncii dumnezeiești a primilor oameni, aceea de a nu gusta din fructul aducător de moarte a pomului cunoștinței binelui și răului.

„De pildă – spune Înaltpreasfinţia Sa – se știe că primul om creat este numit în Noul Testament <fiul lui Dumnezeu>, … dar prin el și femeia lui, Eva, a intrat și păcatul în lume transmițându-se la toți oamenii. Pe acest <Adam cel dintâi> considerat <chip> al <Celui ce avea să vină> sfântul apostol Pavel îl consideră în paralel cu Mântuitorul <Adam cel de pe urmă> spre a arăta rostul fiecăruia în existența neamului omenesc. El zice: <Precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia.> De reamintit că expresia <Fiul lui Dumnezeu> sau <Fiul Celui Preaînalt>, ca și aceea de <Fiul Omului> privesc pe Mântuitorul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Om, arătând nașterea Lui din Tatăl <mai înainte de toți vecii> precum mărturisim în Simbolul Credinței, iar pe cea trupească, de la Duhul Sfânt și din Sfânta Fecioară Maria. Mântuitorul Însuși se numește pe Sine <Fiul Omului> arătând astfel legătura cu omenirea ca Mesia prezis de prooroci pentru ca pe oameni să-i facă <fii ai lui Dumnezeu prin har.> Iisus Hristos este numele Fiului lui Dumnezeu întrupat devenit Persoană istorică sau Fiul Omului. Primul termen grec traduce pe cel ebraic de <Ieshua> – prescurtare din Iohoshua – însemnând <Dumnezeu mântuiește>, adică Mântuitor, iar Hristos este traducerea în limba greacă a vechiului cuvânt ebraic <Masiah> de la <iasha> sau <a unge>, adică Mesia sau <Unsul> lui Dumnezeu. Astfel este indicat Iisus ca întrunind Persoana Sa și în gradul cel mai înalt întreita demnitate sau slujire de Învățător sau Prooroc, de Împărat – Păstor și de Arhiereu sau Mare Preot; iar Hristos e un nume de lucrare și demnitate. După tâlcuirea dată de Sfântul Chiril al Ierusalimului <Iisus Hristos este numit cu două nume: de Iisus pentru că mântuiește și cu Hristos pentru că este Preot…> A fost prevestit prin proorocul Isaia că se va naște dintr-o Fecioară și Se va numi <Emanuel, care înseamnă Dumnezeu este cu noi>. Principalele texte unde se află termenul <Unul-Născut> cum lămuresc teologii se referă la Fiul lui Dumnezeu existent dinainte de veci și întrupat în timp, în istorie, din dragoste pentru lume și mântuirea ei, clarificând și sensul termenului <Întâi-Născut>, căci Iisus Hristos este Unicul Fiu nu numai al Tatălui Ceresc, ci și al Maicii Sale, Sfânta Fecioară Maria.”

Renaşterea

Spre finalul Pastoralei, ÎPS Timotei punctează:

„În legătura celor spuse s-ar înțelege că fiecare ființă și-ar putea pune întrebarea asupra ceea ce va împlini dacă se va naște din nou, adică felul de a trăi va suporta vreo schimbare sau nu. E cu cale a aminti cum Mântuitorul, în convorbirea cu Nicodim i-a zis acestuia: <De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu… nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer… Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să mântuiască, prin El, lumea.> Din aceste cuvinte reiese îndemnul de a urma calea cerului deschisă cu venirea Sa în lume, praznicul de azi fiind potrivit a lua hotărârea creștinească întocmai. O renaștere reprezintă un spor de elan în multele activități omenești destinate îmbunătățirii continue atât a vieții pământești, cât și a celei sufletești. Anul ce se încheie dedicat rugăciunii înălțate spre împlinirea bunelor doriri, îmbiind a fi urmată pe mai departe. Pe eparhie s-au aniversat două veacuri de la înființarea învățământului teologic superior, înlesnind astfel formarea cuvenită a celor chemați la dreapta călăuzire a vieții religioase în continuare. Ca și în alte dăți praznicul adună pe toți cei apropiați la rugăciunea comună ca mulțumire pentru toate cele dăruite pe parcursul unui an, reînnoind-o în măsura însăși a renașterii lăuntrice a fiecăruia spre desăvârșirea celor pentru care s-a pus deja temelie binecuvântată în așteptarea darurilor Crăciunului. Nașterea Domnului aduce cu fiecare an o adiere duhovnicească înnoitoare în sufletele tuturor, înlesnind o sporită lucrare bisericească în tradiția strămoșilor și în care e cu cale a ne înscrie, felicitându-ne unii pe alții atât pentru cele bune împlinite, cât și pentru viitorul dorit cu multele înfăptuiri spre mulțumirea de obște și spre slava lui Dumnezeu Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Amin.”