ARAD. La o zi după ce a împlinit 30 de ani, la două zile după ce a devenit tată şi la mai bine de doi ani de la tragedia care i-a schimbat viaţa, justiţia i-a făcut dreptate. A fost despăgubit pentru daunele morale şi materiale survenite în urma accidentului din vara anului 2011. A primit 350.000 de lei din bugetul local pentru plata daunelor, o compensație pentru suferința și sechelele cu care a rămas în urma accidentului din urmă cu trei ani. Atunci când, aşa cum am mai scris, poarta de fotbal de pe terenul situat în zona Făt-Frumos l-a strivit sub greutatea ei. Pentru că nu era asigurată. Nenorocirea l-a marcat pe viaţă. A urmat un lung și anevoios proces în care părțile, victima și Primăria Arad, s-au judecat, fără ca autoritatea acuzată să recunoască vreo clipă că este responsabilă pentru accident. Motivul invocat a fost situația juridică a terenului care aparține, conform Oficiul de Cadastru, Statului Român.
Cât despre cine și de ce a făcut terenul de fotbal acolo, nimeni nu spune nimic. Nu a fost emisă nici o autorizație de construcție, dar terenul a fost amenajat, e drept superficial, și încă se joacă fotbal acolo. Nici astăzi Primăria nu recunoaşte că terenul îi aparţine şi chiar de aceea procesul a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei.
Executarea a fost făcută pe baza sentinței definitive a Curții de Apel din Timișoara, care însă a fost atacată pentru că nu era și irevocabilă, la Înalta Curte, de Primărie. Între timp nici o autoritate în construcţii nu a fost chemată să verifice soarta terenului şi legalitatea construcţiei.
Primăria a făcut contestație la Înalta Curte de Casație și Justiție și pentru amânarea executării silite. Contestaţia făcută a fost respinsă însă de Înalta Curte dar a rămas pe rol recursul la hotărârea definitivă a Curţii de Apel Timişoara.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Primăriei Arad, Corina Drăghici, „executarea a fost pusă în aplicare, dar procesul nu s-a finalizat. Așteptăm judecarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție” . Potrivit reprezentanților Primăriei, există posibilitatea, dacă ultima instanță va schimba radical decizia celorlalte instanțe, ca victima accidentului să fie pusă să restituie banii.
Primele judecăți
Pentru celelalte instanțe, inferioare însă, Primăria poartă responsabilitatea acestei tragedii, deşi aceasta din urmă susţine că terenul cu pricina nu-i aparţine. Ca atare și a fost pusă la plată. A încercat tot ceea ce juridic se poate pentru a scăpa de plată. Și cum termenele au fost depășite iar plata nu a fost făcută de bunăvoie, conturile Primăriei au fost blocate și a urmat executarea silită. Arădeanul și-a primit banii.
„Deși despăgubirile obținute de Mihai Crăciun nu îi pot reda ceea ce a pierdut în urma tragediei, ele sunt o justă compensație. Această cauză demonstrează pe de altă parte că orice cetățean poate avea speranță și încredere în procesul de justiție, chiar dacă se îndreaptă împotriva unor organe ale statutului, dacă acestea se află în culpă”, a declarat avocat Mihai Pașca, de la cabinetul „Hosszu, Ioniță, Gera, Pasca și Asociații”.
După trei ani
Suntem în toamna anului 2013. Poarta e la fel de instabilă. Nimeni nu a priponit-o. O simplă atingere și începe să se clatine. Doar că a crescut iarba peste bucățile de ciment pe care locatarii din zonă le-au așezat peste bara metalică. Și a mai apărut un gard, pentru a proteja tramvaiele de loviturile de minge. Nimeni nu a făcut, însă, nimic pentru a proteja tinerii care joacă acolo. Ei nu sunt în patrimoniul nici unei autorități. Doar a Celui de Sus care poate îi va mai salva o dată. Măcar dacă banii ar putea să redea sănătatea și nenumăratele zile pierdute în spitale. Dar dacă va trebui să se compenseze moartea cuiva, cum se va face?
Citiți principiile noastre de moderare aici!