ARAD. În timp ce ortodocșii de rit nou (care se conduc după calendarul gregorian) îl sărbătoresc pe Sf. Ioan Botezătorul, la credincioșii de rit vechi – sârbi, ucrainieni, copți, bulgari, armeni (al căror calendar este decalat cu 13 zile) – se prăznuiește Crăciunul.
În Arad, o comunitate însemnată, care se bucură mâine (7 ianuarie) de Nașterea Domnului, este și cea a sârbilor.
În întâmpinarea Crăciunului
Crăciunul este unul din cele mai importante praznice pravoslave (pe lângă Paști – Învierea Domnului). Astfel întreaga perioadă premergătoare este cea mai frumoasă și sărbătorească din an; este ziua când s-a născut Iisus Hristos, ziua nașterii noii vieți. Se înalță către Dumnezeu rugile pentru binecuvântarea familiei și gospodăriei, a oamenilor, într-o atmosferă de sfântă liniște și împăcare. La loc de cinste sunt: „Ziua copiilor” (20 decembrie) – pentru întărirea familiei, respectul și întrajutorarea membrilor; „Ziua mamelor” (27 decembrie) – cel mai mare omagiu adus femeilor; „Ziua taților” (4 ianuarie) – respect pentru capii familiei; „Tuțindan” (n.n. Ignatul la români) – când se taie porcul dar și purcei, miel, curcă, gâscă, cocoș (în această zi se interzice bătaia copiilor, ca să rămână cuminți și sănătoși tot anul).
Ajunul – aprinderea stejărelului
În dimineața zilei de 6 ianuarie (n.n. conform calendarului nou), tatăl și fiii merg în pădure, taie un stejar tânăr sau un trunchi ceva mai gros și, însoțiți de strigăte, incantații și împușcături, îl duc acasă.
Badniacul (stejărelul) simbolizează lemnul pe care păstorii l-au adus în peștera unde s-a născut Hristos și pe care Sf. Iosif l-a aprins pentru a-L încălzi pe Pruncul Iisus. Gospodina presară paie în toată casa – acestea amintind de ieslea în care s-a născut Hristos – fiind urmată de copii care cotcodăcesc, amintind ocrotirea sub aripile sale a oamenilor.
În seara de ajun se aprinde Badniacul (dacă trunchiul este gros trebuie să ardă toată noaptea). Se intonează „Nașterea ta…” și toți își urează „Sărbători fericite”. Se servește mâncare de post (fasole bătută, prebranaț, pește prăjit, cartofi fierți, orez).
În ziua marelui praznic
În 7 ianuarie, Nașterea Domnului este primită cu cea mai mare bucurie. În unele locuri, în sunetul clopotelor, se trage cu pușca anunțând sosirea Crăciunului. În haine de sărbătoare, se merge la biserică unde se salută – „Hristos se naște!”, „Adevărat se naște!” – salut care se va folosi până la Bobotează. La sârbi, Anul Nou se sărbătorește în 14 ianuarie: „La mulți ani!”, „Na mnogaja leta!”
Masa și „Kolo” de Crăciun
După Liturghie, familia se adună acasă unde servește masa de Crăciun (cesnița – plăcintă cu foi și nucă și răvașe, purcel fript, cârnați cu hrean, sarmale, kașa cu diferite semințe, pastramă de oaie, lipie, mămăligă dulce, pogăcele). Dansul și mai ales „Kolo” sârbească sunt nelipsite căci „Nu este zi fără lumina ochilor/Nici sărbătoare fără de Crăciun”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!