ARAD. „Puterea politică în România aparține poporului și se exercită potrivit principiilor democrației, libertății și asigurării demnității umane, inviolabilității și inalienabilității drepturilor fundamentale ale omului”, este primul articol din decretul-lege pentru alegerea parlamentului și a Președintelui României emis în martie 1990. În baza acestui decret pe 20 mai 1990 au fost organizate primele alegeri libere din România, după căderea regimului comunist. Competiția pentru Președinție s-a dat între Ion Iliescu (Frontul Salvării Naționale), Radu Câmpeanu (Partidul Național Liberal) și Ion Rațiu (PNȚCD).

309.167 de arădeni au votat în urmă cu 31 de ani pentru a-și alege președintele, în contextul unei Românii aflate în primele luni ale democrației, după revoluția din decembrie. Opțiunea arădenilor pentru președinte nu a adus nicio supriză: 78% dintre arădeni punând ștampila pe Ion Iliescu, cel care avea să devină primul președinte post-decembrist al României. În total Iliescu a primit 241.138 de voturi, marcând o victorie zdrobitoare în fața celorlalți doi candidați. La nivel național Iliescu a fost ales cu 85.07 procente, cumulând 12.232.498 de voturi. Poziția secundă a fost ocupată de Radu Câmpeanu. Acesta a reușit să obțină 48.688 de voturi în Arad și un procent de 15.75%. La nivel național, însă, procentul lui Câmpeanu a fost mai mic – 10.64%. Cel de al treilea competitor a fost Ion Rațiu, ales de 6.26% dintre arădeni cu 19.341 voturi. În țară, însă, procentele lui Rațiu au fost mai mici, iar totalul obținut a fost de 4.29%.

Competitorii din Parlament

Prima legislatură din România democratică a început în 1990 și a durat doi ani. Aradul a avut 10 parlamentari – 3 senatori și 7 deputați. Parlamentarii care au reprezentat Aradul au fost: Ioan Baboș, Radu Homescu – până în 13 februarie 1992, înlocuit de Groza Spiridon – din 12 martie 1992, Hosszu Zoltan , Nelu Aristide Dragomir, Dan Gheorghe Lazăr Ivan – până în 13.04.1992 înlocuit de Dumitru Giurescu, Constantin Popescu, Marta Nora Țărnea, Călin Popescu Tăriceanu, Petru Ștefănuț și Gheorghe Tokay.

Senatul din 1990 a avut următoarea structură: Frontul Salvării Naționale: 91 locuri; UDMR – Uniunea Democrată a Maghiarilor din România: 12 locuri; PNL – Partidul Național Liberal: 10 locuri; MER – Mișcarea Ecologistă din România: 1 loc; PNȚCD – Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat: 1 loc; AUR – Alianța pentru Unitatea Românilor: 2 locuri; PER – Partidul Ecologist Român: 1 loc. Singurul candidat independent care a intrat a fost Antonie Iorgovan.

În Cameră mandatele s-au împărțit: FSN – Frontul Salvării Naționale: 263 locuri; UDMR – Uniunea Democrată Maghiară din România: 29 locuri; PNL – Partidul Național Liberal: 29 locuri; MER – Mișcarea Ecologistă din România: 12 locuri; PNȚCD – Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat: 12 locuri; AUR – Alianța pentru Unitatea Românilor: 9 locuri; PDAR – Partidul Democrat Agrar din România: 9 locuri; PER – Partidul Ecologist Român: 8 locuri; PSDR – Partidul Social Democrat Român: 2 locuri; GDC – Grupul Democrat de Centru: 2 locuri; PLS – Partidul Liber Schimbist: 1 loc; PRN – Partidul Reconstrucției Naționale din România: 1 loc; PTLDR – Partidul Tineretului Liber Democrat din România: 1 loc; FDGR – Forumul Democrat al Germanilor din România: 1 loc; ULB – Uniunea Liberală Brătianu: 1 loc.