În Sala Oglinzilor a avut loc, ieri, un simpozion cu tema „Războiul pe Mureş şi pe Crişul Alb”, la care au luat parte cadre militare, istorici, oameni de cultură, pasionaţi de un trecut ce nu poate fi uitat.
Părintele David a scos în evidenţă conotaţiile zilei, atât din punct de vedre religios cât şi militar. Astfel că, spunea domnia sa, ne regăsim sub razele Învierii Mântuitorului, iar numele Marelui Mucenic Gheorghe, este pe buzele tuturor, iar faptele acestuia, le cunoaşte doar Dumnezeu.
Omul de cultură prof. Horia Truţă a vorbit despre imaginea frescă a Sfântului Gheorghe aflată în Biserica Ortodoxă din Aradul Nou, aparţinând artistului Bejenariu, compoziţie datând din anul 2004. Asemuit cu un Făt Frumos, însoţit de un cal, Simbol al armatei şi element dominant al câmpurilor de luptă , Sfântul Gheorghe pare un Făt Frumos, plecat în căutara Adevărului, învingând cu uşurinţă Răul.
De fapt, mai amintea domnul profesor şi despre Stema Aradului, în care sunt reprezentate cele două cetăţi, datând din periade istorice diferite începând, prima, cu 1764, încadrate cu un braţ înarmat, semn că nici Aradul nu a fost ocolit de vicisitudini.
Vaţa , aşa cum a fost… îşi începea directorul Editurii Mirador, Ioan Matiuţ, cu referire la cele două cărţi semnate de profesorul Ioan Valeriu Tuleu, prezent, de altfel la Simpozion.
„Războiul trăit” şi „Război pe Mureş şi Crişul Alb” sunt cărţi de o mare vibraţie emoţională, întrucât surprind fapte aievea din zona noastră de referinţă.
Nu a fost o lansare de carte anume, dar despre ultima, editată de Mirador, poetul Ioan Matiuţ a spus „Scriitorul îmbină abil informaţia cu naraţiunea, fapt ce îi conferă oralitate dar şi originalitate. Autorul, un renumit istoric, îşi populează cartea cu un sentiment de un umanism aparte, desfăşurat atât între învinşi cât şi învingători, iar viaţa este surprinsă aşa cum a fost atunci, acolo, la rădăcini de maluri, de Mureş ori Crişuri”.
Autorul, a mărturisit că subiectele celor două cărţi nu sunt epuizate, că există un moment când ţi se ia frica, atunci când pătrunzi, prin descinderi la locul faptelor, acolo, la oamenii , în a căror memorie colectivă, ecoul atrocităţillor trăite, este încă viu.
În concluzie, după cum mărturisea prof. Horia Truţă, ziua de 23 Aprilie, este una cu atâtea semnificaţii, este Ziua de Sânjorz, nume pe care îl poartă peste un milion de români, Sfântul Gheorghe fiind Patronul spiritual al gliei şi al holdelor iar prăznuirea acestuia se face an de an, ca un Omagiu adus Armatei, Cărţii şi Slujitorilor ei.
Şi vom adăuga, că obiceiurile campestre, de urzicat sau stropit cu găleata, tot la Sânjorz, nu pot însemna decât curăţenia morală şi vrednicia truditorilor de glie, întru preţuirea şi preamărirea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe , tocmai de Ziua Forţelor Terestre. Care au fost marcate în diferite zone ale oraşului ori judeţului prin ceremonialuri de depuneri de coroane la morminte ori monumente.Florica Ranta Cândea
Citiți principiile noastre de moderare aici!