Adevăraţii utişti

Într-o perioadă în care până şi Suporter Club UTA se împăcase cu gândul că „Bătrâna Doamnă” trebuie să pornească pe drumul reconstrucţiei, de jos, din fotbalul judeţean, datoriile clubului atârnând ca piatra de moară de gâtul înecatului, o mână de oameni s-au încăpăţânat să încerce (im)posibilul.

Chemarea Îngerilor

Fotbalul arădean a mai pierdut un nume de referinţă, Mihai Flore. Conducătorul sub a cărui oblăduire, UTA a cunoscut ultimele şi, totodată, cele mai răsunătoare succese dintr-un palmares de invidiat, a încheiat socotelile cu această lume. N-a mai găsit puterea de a asista la decăderea de astăzi a „Doamnei”.

Despre scuze

Mai zilele trecute, un telefon m-a pus serios pe gânduri. La celălalt capăt al firului, o voce de bărbat, cu un accent de Capitală - amănunt, veţi vedea, deloc de neglijat - , care s-a prezentat drept „suporter al UTA-ei”, m-a provocat la un dialog cu şi despre „Bătrâna Doamnă”.

Omul „din umbră”

Mai întâi a apărut Claudiu Tripa. Timid, neagreat pe alocuri, primul arbitru asistent arădean de Liga I de la retragerea lui Dan Ologeanu, a clacat, fiind trimis la „reciclare” prin diviziile inferioare.

Ne faultăm singuri

Avem noi, românii, un dar de a ne pune piedici singuri. De a întinde coarda la maxim, de a tergiversa lucrurile la nesfârşit, călăuziţi de zicala: Şi mâine e o zi. Doar când „cuţitul (ne) ajunge la os” şi vedem „sânge”, ne trezim că trebuie să luăm „taurul de coarne”.