La Arad, părintele bridge-ului şi profesorul de facto al arădenilor generației anilor 1920 – 1950 a fost, se spune, Gheorghe Dragoş, funcționar la Banca Națională care, ca fost deținut de război, în lagăr, alături de ofițeri englezi şi americani, jucători de bridge, a deprins tainele acestui sport al minții. Un om de mare erudiție, cultură, o minte extrem de ascuțită, un analist de înaltă clasă, Dragoş a rămas figura cea mai legendară şi pitorească a bridgeului arădean.

Primul club de bridge oficial din Arad s-a înființat, însă,  în anii 77, datorită șefului de gară, Petru Leonties, alături de tineri ingineri şi tehnicieni de la Uzinele de vagoane din Arad. Clubul ființa la Stadionul CFR şi avea peste 60 de membrii activi. Acest frumos capitol al bridge-ului se încheie însă în 1987, când din dispoziția familiei prezidenţiale Ceauşescu se suspendă Federaţia romană de bridge şi automat şi clubul din Arad. După 30 de ani, acum, s-a redeschis clubul de bridge şi nu oricum, ci cu speranţa celor care îi stau la bază, printre care şi Tudor Caracioni, de a relansa „apetitul jocului competițional de bridge din orașul nostru, care a rămas mult în urma celorlalte orașe din ţară”.

Cei care au repus pe picioare clubul spun că vor organiza şi cursuri de bridge pentru elevi, studenți, tineri, „oameni care doresc să-şi pună neuronii în funcție în mod activ”.