De ce căsătorie de probă?

Teoretic, ne imaginam cu totii ce inseamna o casatorie de proba. Dar cum stau lucrurile in practica?

Cand mi-a venit ideea articolului imi imaginam casatoria de proba ca fiind o perioada de acomodare inaintea unei casatorii propriu zise, o perioada relativ scurta in care incercam sa ne dam seama daca il putem suporta pe cel de langa noi cu toate defectele lui. Defecte pe care teoretic va trebui sa le suportam toata viata.

De ce toate cuplurile, aproape fara exceptie, trec prin casatoria de proba? Pentru ca este la moda? Pentru ca toti o fac? Sau e doar o scuza pentru a ne bucura de toate avantajele unei casatorii fara a avea parte si de dezavantajele ei?

Desigur ca e placut sa gasim pe cineva acasa cand venim obosite de la scoala sau de la lucru, sa avem cu cine lua masa sau cu cine comenta stirile de la TV. Avem nevoie de cineva care sa ne aduca ceaiul cand suntem racite sau care sa ne consoleze atunci cand toate ne merg rau.

Dar toate astea nu le poate face si o colega de camera? Cele care au locuit, in trecut, cu fete mi-au spus ca mai devreme sau mai tarziu apar invidia, barfele, certurile. Conflictele devin tot mai dese si mai greu de rezolvat, pe cand impacarea cu iubitul e atat de dulce… Oare nu mai exista prietenie adevarata si o inlocuim cu dragostea?

Desigur, unul din motivele pentru care alegem casatoria de proba in locul celei adevarate, este varsta. Suntem prea tineri pentru a ne casatori, dar nu suntem prea tineri pentru a locui impreuna. Cu ceva ani in urma, cele mai multe femei erau casatorite la 20 de ani, unele aveau deja copii.

Astazi, pentru ca e mai greu sa ne construim o cariera si o situatie materiala decenta, putine fac acest pas inainte de 25-26 de ani. Dar cand dragostea e sincera care e diferenta intre a locui impreuna si a fi casatoriti? Doar un petec de hartie. In unele cupluri, lipsa acestei hartii poate mentine focul pasiunii: incerci sa-l recuceresti incontinuu pentru ca nu este inca al tau complet. In alte cupluri, rutina, se instaleaza chiar daca aceasta hartie nu exista; il vezi dimineata, il vezi seara, il vezi tot week-end-ul, il cunosti in cele mai mici detalii. Nu mai apuci sa-i duci dorul si nu mai exista niciun fel de mister. E trist cand asta se intampla intr-un cuplu tanar, e si mai trist cand se intampla chiar inainte de casatorie.

Pe de alta parte, se stie ca barbatii se tem de casatorie mai mult decat noi, femeile. Iar casatoria de proba le ofera inca un motiv ca s-o amane pe cea adevarata. Din moment ce gaseste o mancare calda pe masa, un umar pe care sa planga ori de cate ori are nevoie si sex “de calitate”, el va aplica principiul “de ce sa ma leg la cap daca nu ma doare” amanand la nesfarsit nunta pe care noi ne-o dorim atat de mult.

Ar ramane un singur motiv cu adevarat important pentru care ar fi de preferat casatoria de proba. Esecul relatiei duce la despartire si nu la divort. Dar nu e acelasi lucru? Pe plan afectiv, despartirea dupa o convietuire de cativa ani este egala cu divortul. Implicatiile sociale sunt, insa, diferite. Unei despartiri nu i se acorda prea mare importanta, ceilalti te compatimesc un timp, dupa care uita si isi vad de treburile lor. Cu divortul insa lucrurile stau cu totul altfel. In afara de acte, tribunal, partaj, mai capeti si statutul de femeie divortata, care nu numai ca nu e prea magulitor, dar creeaza si probleme in viata sociala si chiar profesionala.

Astfel stand lucrurile, ar rezulta ca ceea ce ne impinge sa ne casatorim doar “de proba” este teama de divort, si nu de divortul in sine, ci de urmarile pe care el le are in viata sociala a unei femei. Aceeasi societate care condamna deseori casatoria de proba, ne impinge sa acceptam acest compromis.