La BNR, preţul aurului a atins în luna ianuarie a acestui an patru maxime istorice, urcând la peste 220 de lei gramul. Preţul a depăşit 200 de lei gramul la începutul lunii august 2019 şi nu a mai coborât sub acest nivel, deşi la începutul anului trecut se situa la doar 169 de lei gramul.

Pe piaţa internaţională tendinţa de creştere este constantă, din 2016.

În aceste condiţii, nu este greu de anticipat o creştere a preţului aurului, fie în bijuterii fie în monede sau lingouri, pentru investiţii. Sau consumatorii vor prefera bijuteriile care conţin o cantitate mai redusă de metal preţios, vestitele 14 sau 9 carate, în locul celor de 18 sau 24 de carate.

Piaţa aurului este mai puţin volatilă şi reacţionează mai lent la variaţiile de preţ, dar le resimte. „Consumatorii au nevoie de o oarecare perioadă de timp până se familiarizează, până înţeleg noul preţ. Şi au la dispoziţie un anumit buget pentru achiziţionare de obiecte din metale preţioase. Acel buget este atunci cheltuit pentru obiecte care conţin mai puţin aur, deci mai uşoare sau obiecte cu un conţinut de aur pur mai mic decât cel obişnuit. Şi anume, concret, în loc de 14 carate sau corect spus 585, probabil că se vor vinde în viitor obiecte din 375 cu conţinut de aur pur, deci de 9 carate”, spune Karl Heinz, preşedintele Patronatului Bijutierilor din România. Adică bijutierii vor reduce cantitatea de aur din produse, pentru a meţine preţul acestora.

Totuşi, creşterea preţurilor va fi resimţită de aurul fin – lingouri sau monede – destinat investiţiilor, precum şi de aurul granule – materie primă pentru bijutieri, vândut de comercianţi en-gros. În decembrie 2019 BNR lansa în circuitul numismatic o monedă de aur cu o greutate de 6,452 de grame, cu valoare nominală de 100 de lei, pentru care doritorii trebuiau să plătească 1.945 de lei. Pentru comparaţie, o monedă de aur lansată în aprilie 2018, cu aceeaşi greutate era vândută de banca naţională cu 1.695,00 lei.

Piaţa bijuteriilor reacţionează lent. „E foarte diferit. Fiindcă în obiectele care sunt vândute avem puţin peste jumătate aur, restul sunt, şi în mod legal este acest lucru, restul materialelor nu sunt scumpe, sunt cupru, argint, zinc şi aşa mai departe. Şi la preţ mai sunt alte, deci ceea ce este componenta preţului sunt şi alte aspect precum manoperă, care nu creşte că şi aurul şi după aceea marjele, care se adaugă. Creşterea preţului nu se reflectă direct în preţul de vânzare. Şi în funcţie de cum sunt organizate firmele, creşterea de preţ poate fi imediată, este vorba şi de competiţia din piaţă sau poate să dureze şi chiar două luni de zile, până se reflectă în toate preţurile. Încă o chestiune, aprovizionarea producătorilor se face, pe de o parte, din piaţă, deci din casele de amanet cărora le rămâne ceva material care nu mai este ridicat. Asta este o sursă ce devine din ce în ce mai puţină. A două sursă sunt acei comercianţi cu metale preţioase, deci care vând lingouri sau granule şi după aceea banca care vinde numai monezi sau lingouri”, spune Karl Heinz.