Kaylea Titford a fost găsită în condiţii descrise de tribunal ca „nedemne de orice animal”, în haine şi cearşafuri murdare, după ce decedase în casa familiei din Newton, Ţara Galilor, în octombrie 2020.
Adolescenta cântărea atunci 146 de kilograme.

Kaylea, care se deplasa într-un scaun cu rotile, a murit în urma unei inflamaţii şi a unei infecţii datorate unor ulceraţii provocate de obezitatea şi imobilitatea sa.

Mama sa, Sarah Lloyd-Jones, în vârstă de 40 de ani, a fost condamnată de un tribunal din Swansea la 6 ani de detenţie, iar tatăl său, Alun Titford, 45 de ani, a primit o pedeapsă de 7 ani şi jumătate de închisoare.

Acuzaţii „au provocat moartea (fiicei lor) printr-o neglijenţă şocantă şi prelungită în timpul izolării’ din pandemie, a rezumat judecătorul. ‘Este un caz oribil care a dus la moartea unui copil complet dependent, vulnerabil, imobilizat la pat, handicapat”, a adăugat el.

Cu câteva ore înainte de moartea fetei, tatăl ei a auzit-o strigând, dar, ca răspuns, i-a trimis două mesaje prin telefon pentru a-i cere să înceteze, a povestit judecătorul. „Ulceraţiile de pe corpul lui Kaylea (…) sunt cele mai grave pe care expertul le-a văzut vreodată”.

Mama fetei s-a recunoscut vinovată şi nu a mai compărut la proces, spre deosebire de tată, care a negat faptele.

În faţa justiţiei, el a explicat că nu s-a ocupat de fată pentru că era „leneş”.

Kaylea trăia imobilizată în cearşafuri murdare, culcată pe preşuri pentru câini. Camera ei era murdară şi aglomerată, cu sticle cu urină.

Serviciile de urgenţă chemate la faţa locului pe 10 octombrie 2020 au descris o duhoare de ‘putregai’ în cameră, unde au fost găsite larve, despre care experţii cred că s-au hrănit din cadavru, a reieşit la proces.

Adolescenta, care era şcolarizată înaintea de pandemie la un liceu din Newton, era descrisă de personalul acestuia ca „amuzantă şi vorbăreaţă”, însă nu a revenit la şcoală după ridicarea restricţiilor.

Potrivit acuzării, Kaylea, care nu mai era supravegheată pentru planurile dietetic şi fizic din 2017, nu s-a mai dat jos din pat în timpul pandemiei, iar scaunul său cu rotile a devenit prea mic.

Tatăl ei a afirmat că mama, Sarah Lloyd-Jones, care era asistentă socială, avea responsabilitatea de a se ocupa de fiica lor şi că el se derobase de rolul său atunci când fata a ajuns la pubertate.

După pronunţarea verdictului şi din cauza caracterului ‘anormal de dureros’ al procesului, judecătorul le-a propus juraţilor să aibă acces la servicii de consiliere psihologică şi să fie exceptaţi de la a mai fi juraţi în următorii zece ani.

Sursa: AGERPRES