Studiul, realizat de Weizmann Institute of Science (WIS), a fost publicat luni seara în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Cercetarea s-a bazat pe o trăsătură pe care oamenii şi furnicile o au în comun: capacitatea de a coopera sistematic în timp ce transportă încărcături mari, care depăşesc cu mult dimensiunea unui individ.

Această trăsătură unică a constituit baza unui test realizat cu scopul de a evalua cine poate manevra mai bine o încărcătură de dimensiuni mari printr-un labirint.

Pentru a compara furnicile şi oamenii, cercetătorii au adaptat „dilema mutării pianului” din robotică şi proiectarea mişcării, folosind un obiect mare în formă de “T” în locului unui pian.

Obiectul a trebuit să fie deplasat printr-un spaţiu cu trei încăperi şi fante înguste. Au fost create două seturi de labirinturi adaptate dimensiunilor furnicilor, oamenilor şi grupurilor de diferite mărimi.

Furnicile, din specia Paratrechina longicornis, au fost păcălite să creadă că încărcătura era hrană. Pentru o comparaţie corectă, grupurile de oameni au fost instruite să evite comunicarea verbală sau gestuală.

Deloc surprinzător, oamenii au depăşit furnicile la proba individuală datorită abilităţilor lor cognitive. Cu toate acestea, la proba în echipă, furnicile au lucrat strategic, folosindu-se de memoria colectivă pentru a menţine cursul şi a evita greşelile.

Oamenii, dimpotrivă, nu au reuşit să îşi îmbunătăţească în mod semnificativ performanţele în timp ce acţionau în grup. Iar când comunicarea între membrii unui grup a fost limitată, pentru a semăna cu cea dintre furnici, performanţele lor au scăzut chiar mai mult. Ei aveau tendinţa de a opta pentru soluţii „lacome”, care nu erau benefice pe termen lung.

Cercetătorii au explicat că rezultatele validează conceptul de familie existent într-o colonie de furnici, în care toţi membrii au interese comune şi în care cooperarea este mult mai importantă decât concurenţa.

Sursa: AGERPRES