Wolfgang Theophilus Mozart, care mai târziu şi-a schimbat al doilea nume în Amadeus, s-a născut pe 27 ianuarie 1756, la ora 20.00, într-o casă din secolul al XII-lea, care încă mai există în centrul Salzburgului. S-a remarcat de foarte mic prin talentul cu care cânta la pian sau la vioară. La scurt timp a început să compună.
În primii săi ani la Viena, Mozart şi-a construit reputaţia şi s-a împrietenit cu compozitorul Joseph Haydn, cei doi cântând, ocazional, când se afla Haydn la Viena, într-un cvartet de coarde.
Haydn a rămas impresionat de talentul lui Mozart. El i-a mărturisit tatălui lui Amadeus că fiul său “este cel mai mare compozitor” pe care îl cunoaşte personal sau după nume. “Are gusturi şi ce e mai important, are cunoştinţe profunde asupra procesului de compoziţie”, spunea Haydn.
Opera se afla în centrul ambiţiilor lui Mozart şi ocazia de a demonstra ce poate face a venit în 1780, când a primit o comandă pentru opera “Idomeneo”, care a fost un adevărat succes.
În 1782 Mozart a început să compună o serie de concerte pentru pian, pentru a putea da reprezentaţii atât în calitate de compozitor cât şi de interpret solo. Până la sfârşitul lui 1786, compusese 15 astfel de concerte.
Printre ultimele sale opere se numără Concertul pentru Clarinet şi câteva piese pentru lojele masonice (devenise mason în 1874).
La moartea sa, pe 5 decembrie 1791, survenită în urma unei boli a cărei natură a dat naştere la multe speculaţii, a lăsat neterminată lucrarea “Requiem”. Piesa a fost completată de elevul său, Suessmayr. Mozart a fost îngropat într-o suburbie a Vienei, fără mare fast, într-o groapă comună nemarcată.
După moartea lui, Constanze, cu care se căsătorise în 1782, a vândut manuscrisele operelor mozartiene pentru a face rost de bani pentru ea şi cei doi copii ai săi. Mozart a lăsat în urma sa 600 de compoziţii, multe dintre ele considerate adevărate capodopere.
Citiți principiile noastre de moderare aici!