Familia va anunţa în zilele următoare detaliile privind depunerea scriitorului, cel mai probabil la capela cimitirului Străuleşti II, unde ar urma să aibă loc marţi şi înmormântarea. Decesul a survenit ”în urma unui stop cardiac, după şase săptămâni de când era internat în spital după un infarct masiv. În linişte, în pace, senin, a plecat. Joi mi-a spus aşa: Doina, mai stai cu mine trei zile, atât, trei zile. Într-un fel am fost toţi pregătiţi, a venit într-un moment tot pe spiritul lui”, a spus Doina Iova.

În momentul în care se anunţa decesul scriitorului, un grup de scriitori şi artişti tocmai juca un meci de fotbal organizat cu scopul de a strânge bani în sprijinul autorului aflat în spital.

„«Efectul Iova» asupra literaturii române postbelice, în varianta sa radical-experimentală şi «neo-autenticistă», a fost mai important decît s-ar crede. Nu numai opzeciştii, ci şi unii poeţi anteriori (Angela Marinescu) sau ulteriori (Ioan S. Pop, douămiiştii) au intrat în raza de influenţă a acestui revoluţionar al limbajului. Iova era un om şi un scriitor liber, rebel, dificil, ciudat, cu un anumit demonism (foarte… uman), care scăpa mereu printre degete. Un Iov, în felul lui. În ultimii ani s-a luptat din greu cu o boală care, pînă la urmă, l-a învins”, scrie criticul Paul Cernat.

Gheorghe Iova s-a născut pe 8 ianuarie 1950 în Găgeni de Jos, comuna Vintileanca, azi Săhăteni, judeţul Buzău. Potrivit propriei afirmaţii, oficialităţile au stabilit ca dată de naştere pentru el 29 ianuarie. A murit la 29 iunie 2019. A fost cunoscut în calitate de poet, prozator şi eseist. A fost membru al cenaclului Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu. Alături de Gheorghe Ene şi Gheorghe Crăciun a constituit nucleul grupului literar Noii. Până la căderea comunismului textele sale nu au apărut decât în antologii şi în publicaţii realizate artizanal. În acelaşi timp, multe dintre scrierile sale au circulat în copii xerox. Până în 1989 a fost, pe rând, profesor de limba franceză (1972-1976), în comuna Breaza şi în oraşul Râmnicul Sărat, jud. Buzău, muncitor necalificat la Filatura şi finisajul Baloteşti (febuarie-august 1978) şi la Centrul de Cercetare şi Proiectare a Îmbrăcămintei din cadrul Centralei Industriei Confecţiilor din Bucureşti (1980-1989).

Cele mai recente volume pe care le-a publicat sunt „Etalonul Mizil”, Casa de pariuri literare, 2016, la care a fost coautor împreună cu Cosmin Manolache, ”Ciungamaţii. Liber de faptul că mi se garantează litertatea. Dosar de «duşman al poporului» (2017) şi ”Citate/Cecitate”, la aceeaşi editură, în 2018.