Cu un zâmbet în colţul buzelor, cei mai mulţi oameni au găsit mereu puterea să facă haz de necaz, oricât de crud ar fi glumit cu ei timpul sau istoria. Nu ştim dacă această calitate a mai rămas în fiinţa noastră naţională. Dar ar fi bine să nu se fi pierdut cu totul. Pentru că avem cu adevărat nevoie. Chiar şi în lucrurile mici, cum este un Eurovision.
Vă mai aduceţi aminte de Nico, de meserie cântăreaţă, Vlad Miriţă, termopanist reciclat în om al scenei şi microfonului, şi Andrei Tudor, compozitor, fiu de compozitor? Cunoscutul trio despre care ne propusesem să nu mai scriem după clasarea umilitoare de la Belgrad, unde România a terminat pe locul 20 din 25 de participanţi, a reuşit să depăşească limitele normale. Nu ne-am fi aşteptat la mare lucru, dar ni se părea de bun simţ măcar să tacă. Ei bine, ţi-ai găsit! Vajnicii reprezentanţi mioritici au ieşit neînfricaţi la atac, afirmând că nu au nimic să îşi reproşeze şi nu înţeleg cum de o piesă atât de apreciată, cântată impecabil de ei, a înregistrat un asemenea eşec.
Explicaţii au, desigur, şi nu legate de ei – au fost victima unui joc geopolitic, imaginea României în lume, care în ultimii ani a avut de suferit, a luptat şi ea împotriva talentului lor covârşitor, iar responsabilii jocurilor de culise nu şi-au făcut datoria. Cât despre TVR – sigur că i se pot reproşa multe, inclusiv promovarea deficitară a capodoperei „Pe-o margine de lume”, cum fac participanţii. În acelaşi timp însă, este ciudat că ei nu spun vreun cuvânt despre faptul că Grecia, ţară în care piesa lor a fost promovată chiar când scandalul naţional Eurovision era în toi nu a acordat melodiei româneşti vreun punct. Şi cât s-au mai lăudat cu primirea făcută pe pământul Eladei… Deh, una sunt oficialii, alta publicul.
Nico şi Miriţă, ca şi tudorienii, ar trebui să nu uite că europenii au demonstrat, cu doi şi trei ani în urmă, că este capabil să treacă peste barierele geopolitice. Reprezentanţii noştri au prestat, atunci, la cu totul alt nivel… Şi, ciudat, după succesele obţinute, au fost mai modeşti decât diva şi tenorul, care continuă să se laude cât de buni au fost ei şi cât de proşti ceilalţi…
Parcă nu este OK o astfel de atitudine. La fel cum nu este în regulă întâmplarea cu rochia divei mioritice. Am văzut cu toţii că Nico şi-a schimbat rochia din semifinală. Noi am crezut că femeia s-a uitat în oglindă şi a renunţat de bunăvoie la minunea de pe ea. Dar de unde! Dacă ar fi să dăm crezare celor scrise de cotidianul Ring, „organizatorii au făcut cerere către EBU pentru schimbarea vestimentaţiei interpretei”. Păi dacă e aşa, cum îşi permit aceşti oameni să vorbească despre faptul că judecarea evoluţiei lor pe scena de la Belgrad a fost afectată de imaginea României în lume?! Ce ruşine mai mare poţi păţi decât să râdă toată Europa de felul în care ţi-ai costumat reprezentanta?!
Că TVR nu a avut bani să cumpere o altă rochie este la fel de penibil. Dar ar fi fost absurd să se întâmple altfel. Oricâţi conducători s-ar schimba la televiziunea naţională, acolo tot dinozaurii rămân la putere. Iar atât rochia, cât şi melodia, au fost făcute după chipul şi asemănarea lor.
Un Eurovision s-a încheiat. Ce va fi anul viitor?
Un alt an, un alt Eurovision încheiat ruşinos pentru România. Cortina s-a tras, dar câteva săptămâni de acum încolo nu se va vorbi decât despre prestaţia îndoielnică a reprezentanţilor ţării noastre, care nu au reuşit să obţină alte voturi în afara celor date ca în fiecare an de generoşii români plecaţi afară şi de moldovenii de peste Prut. Cert este că, în timp ce unii se gândesc cine îşi va asuma eşecul pentru rezultatul piesei „Pe o margine de lume”, alţii fac deja planuri despre cine ar trebui să ne reprezinte în 2009, la Eurovisionul găzduit de Rusia, câştigătoarea din acest an.
Dar, dacă ar fi să fim noi întrebaţi, am atrage atenţia că mai întâi ar trebui schimbat câte ceva. În primul rând, sistemul de votare. Dacă în semifinale putem fi de acord să fie şi un juriu de specialitate, Marea Finală Naţională propunem să se bazeze doar pe votul publicului, având în vedere că, de fapt, telespectatorii sunt cei care decid câştigătorul şi nu specialiştii moculescieni, socacieni şi tudoreni. Iar pentru ca votul din primele semifinale să fie cât mai corect, propunem ca printre ziariştii care vor face parte din juriu să se afle şi Florin Budescu. Anul acesta, prin comentariile publicate pe blogul personal, jurnalistul a demonstrat nu doar că se pricepe la muzică şi că are cunoştinţe de specialitate, dar şi că are un punct de vedere ferm, care nu poate fi influenţat decât de propria voinţă.
Cu siguranţă însă dintre compozitorii „specialişti” ar trebui să lipsească dinozaurii anilor ’80. Nu de alta, dar sunt învechiţi şi se ghidează după cunoştinţe. Dacă anul acesta a funcţionat principiul „e fiul tatălui şi cât de naţionalist sunt eu că votez o pilă”, anul viitor ar trebui ca astfel de personaje să se abţină de la a mai fi printre cei care decid.
S-a mai ridicat în 2008 o problemă: corectitudinea televotingului. Din păcate, pe buna-credinţă a teveriştilor nu se poate baza nimeni. Aşa că, pentru ca toată lumea să fie convinsă că publicul nu votează degeaba, propunem ca acesta să se desfăşoare sub supravegherea unor ziarişti propuşi de public, nu de cine ştie ce expirat care este în stare de orice compromis din dorinţa de a vedea Eurovisionul transformat în Dinozauriadă. Pentru că, deh, ne-am fript. Ştim cum stăm cu transparenţa TVR şi cât de frumos se comportă toţi după un eşec. Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase.. Şi totuşi, de unde vine mirosul acesta de dinozaur?
Citiți principiile noastre de moderare aici!