Experimentele lui Iancu şi Lucescu

Şi anume, formarea unei echipe competitive care să lupte de la egal la egal cu Steaua, Dinamo şi Rapid. Primul experiment a fost Cosmin Olăroiu. Actualul antrenor al Stelei a venit la Timişoara însoţit de soldaţii săi preferaţi din era FC Naţional: Coman, Caramarin şi Popa, mai apoi Cânu, McKain şi Olah. Pe lângă aceştia, Marian Iancu i-a pus la îndemână tehnicianului o armată de fotbalişti.

Răbdarea, care este punctul sensibil al lui Marian Iancu, a făcut ca Olăroiu să se despartă de Poli mai repede decât am fi crezut. Noul „ales” al lui Iancu a fost Gheorghe Hagi. Din start s-a simţit nevoia de imagine a finanţatorului Iancu, devenit între timp un navetist între sălile de tribunal şi puşcărie.

„Experimentul Hagi” a fost mai nefericit decât s-ar fi aşteptat chiar şi patronul. Despărţirea a devenit iminentă, Hagi alegându-se după „experimentul Poli” cu o pată neagră în CV-ul de antrenor. Cea de-a treia încercare a lui Iancu este Răzvan Lucescu, privit ca un fel de Meşter Manole prin venirea sa la Timişoara.

Antrenorul care a făcut cunoscut Rapidul în Europa are aceiaşi misiune cu a predecesorilor: să formeze o echipă competitivă care să lupte de la egal la egal cu Steaua, Dinamosau Rapid. Acest lucru depinde doar de tânărul antrenorul, dar şi de cum va fi el sprijinit de toţi factorii interni şi externi ai echipei.

Daniel Neacşu