Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat, la 6 decembrie 2017, înscrierea ‘Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărțișorul)’ – dosar multinațional coordonat de România și elaborat împreună cu Republica Moldova, Macedonia de Nord și Republica Bulgaria – în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, indică site-ul https://patrimoniu.ro/.

Potrivit tradiției, mărțișorul se poartă de la 1 martie până când se arată semnele de biruință ale primăverii: până se aude cucul cântând, până ce înfloresc cireșii ori trandafirii, până ce vin berzele sau rândunelele, se menționează pe site-ul https://www.crestinortodox.ro/. Atunci, mărțișorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc. În ceea ce privește firul împletit alb-roșu, rostul lui era ca, prin magia împletirii armonioase a celor două fire ce simbolizau unitatea contrariilor (lumină-întuneric, căldură-frig, iarnă-vară), să aducă sănătate și pază de boli. Cele două culori împletite mai simbolizau și dragostea și ura, viața și moartea, binele și răul.( https://www.crestinortodox.ro/).

Numele oficial al lunii martie a influențat, în ultimele decenii, generalizarea denumirii sărbătorii care cade la 1 Martie, Mărțișor, în defavoarea altor denumiri mai vechi, cum ar fi Dochia, Dragobete. Tot ‘mărțișor’ se numește și cadoul făcut de 1 martie, arată Ion Ghinoiu în lucrarea sa ‘Sărbători și obiceiuri românești’ (Editura Elion, 2002).

”Mărțișorul are taina lui, știută pe vremuri numai de femeile mai în vârstă și înțelepte, de mame și bunici, cele care-i împleteau firele de lână sau mătase. Întruchipare a soarelui de primăvară, cel mai adesea sub forma unui ban de argint, legat la mână sau la gât cu șnur alb-roșu sau numai roșu, mărțișorul îl ferește de rele nu numai pe cel care-l poartă, ci și casele și gospodăriile; el aduce sănătate, noroc, frumusețe și veselie și nu se leapădă decât după ce iarna nu mai are sorți de izbândă, atunci când încep să înflorească pomii sau să vina berzele ori rândunelele. Includerea în patrimoniul imaterial UNESCO stă mărturie a valorii acestei tradiții”, indică și site-ul Muzeului Național al Satului ‘Dimitrie Gusti’ din București, https://muzeul-satului.ro/.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, copiii, fete și băieți fără deosebire, primeau de la părinți, în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui, un mărțișor, se amintește și pe site-ul https://www.crestinortodox.ro/. De acesta se agăța o monedă de argint sau de aur, se purta legat la mană, prins în piept sau la gât.

”El era scos, în funcție de zona etnografică, la o anumită sărbătoare a primăverii (Măcinici, Florii, Paște, Arminden) sau la înflorirea unor arbuști și pomi fructiferi (măceș, porumbar, trandafir, păducel, vișin, zarzăr, cireș etc.) și agățat pe ramurile înflorite. Se credea că purtătorii mărțișorului nu vor fi pârliți de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoși și frumoși ca florile, plăcuți, drăgăstoși și norocoși, feriți de boli și de deochi”. (https://www.crestinortodox.ro/)

‘Mărțișorul reprezintă un vechi obicei cu caracter lunar și feminin, răspândit pe tot teritoriul României, practicat și în alte zone sud-est europene. Inițial, șnurul împletit, un fir roșu și unul alb, era confecționat de femei și oferit în familie și în comunitate, dăruit în principal persoanelor de sex feminin. Astăzi este dăruit de bunici/părinți/nași copiilor pentru a fi sănătoși, de flăcăi fetelor pentru a fi frumoase și drăgăstoase, de bărbați femeilor, de copii mamelor, bunicilor, rudelor, de fete și femei altor fete și femei. De remarcat că în unele zone din Moldova și Transilvania este dăruit și bărbaților’, potrivit site-ului Institutului Național al Patrimoniului, https://patrimoniu.ro/.

Odată cu 1 martie se intră și în ‘zilele Babelor’. Conform tradiției populare, primăvara începe cu Baba Dochia și zilele ei, cunoscute drept ‘Zilele babei’ (primele 9 sau 12 zile ale lunii martie). Zilele babei corespund cu zilele de urcuș ale Babei Dochia cu oile la munte, urcuș dedicat morții și renașterii sezoniere a zeiței agrare și a timpului calendaristic, în preajma echinocțiului de primăvară. Astfel, la români, simbolul mărțișorului este corelat și cu Baba Dochia, după unele tradiții, firul Mărțișorului fiind tors de aceasta în timp ce urca cu oile la munte, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro.

Sursa: AGERPRES