Este doctor în drept internaţional, iar începutul carierei a profesat ca jurist şi profesor universitar. Revoluţia i-a adus lui Adrian Năstase noi şanse. Pe 9 iunie 1990 s-a înscris în FSN şi a devenit deputat. Curând după aceea a fost numit ministru de externe.
În 1992 a ocupat funcţia de preşedintele al Camerei Deputaţilor, iar în perioada 1993-1997 şi pe cea de preşedinte al PDSR. După alegerile din 2000, când Ion Iliescu a redevenit preşedintele României, Adrian Năstase ocupat funcţia de preşedinte al PSD, precum şi cel pe cea de prim-ministru al României.
După 4 patru ani de guvernare, a candidat la alegerile prezidenţiale din 2004, din partea social-democraţilor. A pierdut în al doilea tur de scrutin cu 48,7%, în faţa candidatului Alianţei Dreptate şi Adevăr, Traian Băsescu. Anul 2005 a fost unul foarte dificil pentru Adrian Năstase. A renunţat să candideze la şefia partidului, mulţumindu-se cu postul de preşedinte executiv. N-a fost însă la fel de dispus să renunţe la preşedinţia Camerei Deputaţilor.
Ca să se menţină la conducerea Camerei, a luptat timp de luni bune cu adversarii politici din Coaliţia de Guvernare. Legat de numele său, au apărut, în ultima vreme mai multe scandaluri. Toate privesc modul în care averea familiei Năstase se rotunjeşte an de an. Numai în 2005, din moşteniri şi alte venituri, declaraţia de avere a lui Adrian Năstase este cu un milion de euro mai mare.
Din cauza scandalului Mătuşa Tamara, pe 16 ian 2006, el a decis să se autosuspende din PSD până când justiţia va da un verdict privind verificarea averii sale. A urmat apoi scandalul Zambaccian, iar lupta sa cu procurorii DNA care au vrut să îi percheziţioneze apartamentul a fost pe prima pagină a tuturor ziarelor.
Năstase se află acum în faţa celei mai grele lovituri din cariera sa. Va trebui să renunţe la partidul care l-a consacrat şi la funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor.
Citiți principiile noastre de moderare aici!