În realitate, restul banilor se duc către transportul și distribuția ei, taxe și contribuții impuse de stat, dar și costurile administrative și profitul furnizorului. Altfel spus, mai puțin de jumătate din suma acoperă consumul real, diferența mergând spre finanțarea întregului lanț care face posibilă alimentarea

Prima componentă, și cea mai intuitivă pentru consumatori, este costul energiei efectiv utilizate în locuință. Acesta reflectă prețul electricității sau gazului natural cumpărat de furnizor și livrat către clienți. În cazul energiei electrice, prețul acoperă producția electricității, fie că provine din hidrocentrale, centrale nucleare, parcuri eoliene sau solare, dar și costurile energiei importate atunci când România nu produce suficient. Tot aici intră și energia achiziționată în perioadele de vârf de consum, când prețurile cresc, lucru care influențează direct factura finală, au transmis Digi24.

Costul energiei pentru gazele naturale este format din prețul gazului provenit din producția internă și din import, precum și din costurile legate de stocarea acestuia, esențiale pentru a face față consumului ridicat din perioada rece. Această componentă a facturii este cea mai fluctuantă, fiind influențată atât de cantitatea consumată de fiecare client, cât și de evoluțiile de pe piețele internaționale.

O parte din factură sunt taxe și contribuții impuse de lege, valabile pentru toți consumatorii, indiferent de furnizor. La electricitate intră acciza și certificatele verzi pentru energie regenerabilă, iar la ambele tipuri de energie există contribuția pentru cogenerare, care sprijină centralele eficiente. Aceste sume susțin politica energetică și tranziția către surse mai curate.

Mai multe detalii AICI.