Copiii cer ajutor şi atunci când sunt în izolare. În primele săptămâni ale stării de urgenţă, consilierii Telefonului Copilului au stat de vorbă cu 117 minori.
Probleme semnalate la Telefonul Copilului în primele două săptămâni ale stării de urgenţă
– Neînţelegeri în familie, probleme emoţionale, depresie – 51,4%
– Abuz, violenţă în familie – 21,36%
– Consiliere juridică: restricţii de deplasare ce au dus la îngrădirea programului de vizită al părinţilor divorţaţi – 11,9%
– Lipsa hranei şi a banilor – 9,4 %
În această perioadă, sunt tot mai dese apelurile legate de lipsa alimentelor sau a banilor. Acolo unde a fost nevoie, consilierii au anunţat autorităţile.
Mărturii ale copiilor:
„Nu mi-am văzut mama de 3 săptămâni. Mama mea este medic”.
„Mi-este foarte dor de tata. De obicei vine să mă ia de la mama în weekend, dar acum, cu toate restricţiile astea, nu mai poate să vină la mine. Ştiţi cât mai durează?”
„Vreau să ies din casă şi să mă întâlnesc cu prietenii mei. Nu înţeleg de ce nu pot face asta, am doar câţiva prieteni şi nu vreau să îi pierd.”.
„Nu pot să îl evit pe tatăl meu în perioada asta, îmi tot spune că „mi-o caut cu lumânarea” şi că merit să fiu lovită”.
„Am 15 ani şi locuiesc undeva la ţară. Azi am fost ameninţată de un vecin, care ar fi trebuit să rămână în izolare. Sunt singura acasă şi îmi este teamă, ce pot face?”
Copiii care întâmpină greutăţi sau au nevoie de sfaturi pot apela, gratuit, la 116 111. De asemenea, şi părinţii, cadrele didactice, profesioniştii sau publicul larg pot semnala cazuri de încălcare a drepturilor copilului.
SURSA: MEDIAFAX
Trimite articolul
X
LWD says: asta e partea urata care toti ignoram. E frumos sa stai in casa cand nu trebuie sa iti fie frica si sa te ascunzi fix de persoanele pa care trebuie sa contezi.
piuir says: izolarea asta va avea repercusiuni pe termen lung, in toate directiile… pacat ca suntem condusi de niste papitzoi…
nu conteaza numele says: Sa-si bata fetita? Ce tata mai e si asta? Copiii mei sunt totul pentru mine si desi sunt micuti le este foarte dor de tatal lor 9si mie de ei de asemenea). Nu trece o zi fara sa ma gandesc la ei. Da! Da, ati presupus bine. Sunt acel roman din DIASPORA pe care majoritatea o huliti. Romanul injurat de semenii lui romani doar pentru ca lucreaza in alta tara. Eu nu am venit acasa ci am ramas in Anglia. Cei care au venit acasa au fost ordinarii, cersetorii, prostituatele si toti interlopii. In UK nu sunt oameni la cules cum spun unii dintre voi. Majoritatea au studii superioare si lucreaza in domeniul de pregatire avut. Si eu de asemenea. Este greu fara sa iti vezi copiii, dar facem lectii in fiecare zi pe Skype, sau invatam sa desenam…sau pur si simplu povestim si ne citim reciproc povesti (ca sa exersam cititul). Am vazut ca o multime de romani sunt atat de plini de ura si venin impotriva semenilor lor…pentru simplul fapt ca muncesc in alta tara. De ce? Castigi bani mai multi e adevarat, dar cu ce sacrificii? Voi cei care nu ati plecat nicaieri niciodata…a va da cu parerea cand nu stiti cum e…este de-a dreptul impardonabil. Sunt romani medici, manageri de proiecte, paramadici, foarte multi IT-isti si programatori. SUnt oameni care au facut facultati pe bune…Afara nu te angajeaza nimeni doar cu diploma…trebuie sa cunosti ceea ce trebuie sa faci…si treci prin multe interviuri ca sa obtii un post, pe care se bat o gramada. Si totusi…nimeni nu-si uita familia si nici tara. Si ne mandrim ca suntem romani. Doar unora dintre voi le este rusine si pentru asta aruncati cu venin si ura in jurul vostru…din cauza neputintei si a frustrarii din voi. Dar Romania nu este locuita doar de nesimtitii pini de ura, ci si de oameni frumosi, de calitate. Stiti, candva eram uniti. Oare doar razboaiele ne pot uni? Vesnic ne plangem de clasa politica, de politie, de primari. Aceeasi poveste de 30 de ani…aceleasi reprosuri, vesnicele nemultumiri. Parca unii nu mai termina cu nemultumirile…parca pentru asta s-au nascut. Viata este frumoasa, cu bune si rele. Nu a spus nimeni ca viata este roz…ba din contra este albastra si grea. dar asa cum este, este frumoasa. Unii vor trece prin viata cu fruntea sus si poate cu o lacrima de durere in coltul ochilor, iar altii nu vor face decat sa se complaca in a nu face nimic mai mult decat sa se planga, sa-si planga de mila, sa fie frustrati si sa improaste cu ura si venin in jur.
