Astăzi, datorită documentelor de arhivă și mărturiilor unor persoane implicate direct , putem avea o perspectivă mai complexă asupra relațiilor dintre România și SUA în perioada Războiului Rece.

Se consideră că punctul de inflexiune în raporturile respecive l-a reprezentat momentul 1968, când România, prin liderul său de atunci, Nicolae Ceaușescu, a luat o atitudine vehementă împotriva invaziei Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia. De la acest episod, relațiile noastre cu SUA au cunoscut un trend ascendent, atingând apogeul zece ani mai târziu.

Chestiunea care se cunoaște mai puțin de către opinia publică românească rezidă în faptul că în intervalul de un deceniu SUA și-au creat o strategie relativ la țara noastră care ar fi urmat să aibă multiple implicații. Ca să fim mai exacți, SUA doreau ca prin intermediul României să fie generată o fisură în blocul comunist, practic să arate că sistemul estic nu este un monolit, așa cum ii plăcea Moscovei să susțină.

Momentul crucial a venit, în aprilie 1978, odată cu vizita oficială a lui Ceaușescu în SUA, la președintele Carter. Americanii au pregătit totul în cele mai mici detalii, Ceaușescu este numit, în discursul liderului SUA, ,,lider de talie mondială “, de la care până și gazdele au ce învăța. Toate bune și frumoase, dar urmează o propunere bombă, cu totul neașteptată, din partea părții americane. Concret, Carter îi propune lui Ceaușescu listarea economiei românești la bursă, prezentându-i și cifra la care era evaluată:170 miliarde dolari. Ca o încununare a demersului respectiv, i se prezintă lui Ceaușescu și prospectiunile făcute de americani prin satelit relativ la resursele noastre de aur și uraniu. I se mai spune că sunt deja pregătite numeroase companii americane să investească la noi. Însă toate acestea așteptau o decizie strategică din partea părții române…

După câteva zile de gândire și consultări cu anturajul prezent la Washington, Ceaușescu refuză oferta americană, conștient fiind că în caz contrar va scăpa controlul asupra societății românești.

Refuzul României a picat, din cele relatate de unii din cei prezenți acolo, ca un trăsnet. Toate proiecțiile SUA pe țara noastră erau date peste cap, planurile strategice trebuiau modificate radical. În cercurile de putere și de afaceri americane a devenit clar că România nu va mai fi țara care să joace în marea strategie de desteucturare a sistemului comunist. SUA s-au orientat rapid spre Polonia. Restul a devenit istorie. Relevantă. Pentru alții, nu pentru națiunea noastră.