România, pe traseul securităţii globale

În august anul trecut, preşedintele Bush anunţa un plan ambiţios – aplicabil în 10 ani – de redesfăşurare a unei părţi a trupelor militare americane staţionate în diferite zone ale lumii. Planul republican de strategie, devenit necesar după 11 septembrie 2001, include şi România în contextul securităţii globale.

Washington-ul şi-a propus mutarea a 30.000 de soldaţi americani din Germania şi a circa 15.000 din Coreea de Sud, în baze din Statele Unite, dar şi într-o reţea de mici baze în Europa de Est, Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Africa. Planul de redesfăşurare a trupelor a fost conceput de administraţia de la Washington pe baza unor proiecţii de securitate pe termen lung.

După 11 septembrie 2001, pentru Pentagon a devenit clar că menţinerea unor structuri masive în Europa – în condiţiile dezmembrării fostei Uniuni Sovietice şi a încheierii războiului rece – nu mai serveşte intereselor americane de securitate. Centrul de greutate mondial se deplasase către zona Orientului Mijlociu. În plus, în condiţiile războiului neconvenţional, era nevoie de o reacţie militară mult mai rapidă, de contingente mici, uşor de mobilizat şi deplasat către zonele de risc.

România şi Bulgaria intră şi ele, în acest context, pe traseul securităţii globale. Facilităţile militare americane vor fi amplasate, cel mai probabil la Babadag, Constanţa şi Feteşti, în România, respectiv la Bezmer şi Novo Selo, în Bulgaria.

Argumentele Pentagonului pentru schimbarea de strategie nu au fost primite peste tot fără rezerve. Rusia, de pildă, a formulat de la bun început obiecţii cu privire la intenţiile reale ale americanilor. Prin amplasarea de baze în România, dar mai ales Polonia, s-a considerat că scopul Pentagonului a fost de fapt … o mai bună poziţionare faţă de Rusia.

Faptul că militarii americani vor fi transferaţi din Germania către estul Europei demonstrează, pentru unii analişti, că s-a dorit de fapt pedepsirea Vechii Europe, respectiv a Franţei şi Germaniei, pentru că s-au opus invadării Irakului. În plus, argumentul unor facilităţi militare rapide şi eficiente este şi el contestat. Armamentul greu – precum tancurile şi artileria – trebuie deplasat tot pe calea apei, din Statele Unite.

Mai mult, orice fel de echipament ar putea avea America în interiorul bazelor est-europene, acesta va trebui deplasat rutier sau feroviar, către porturi sau reţele de transport mult inferioare celor deţinute de Statele Unite în vestul Europei.